Ambitia salasluieste in toate sufletele, ea le conduce pe cele marunte, dar este condusa de cele mari. (F.R. de Chateaubriand)

Trei cuvinte esentiale, firesti, comune care pot caracteriza un mod de viata. Un model de viata pentru multi dintre noi, adoptat de oameni cu adevarate calitati. Ambitia…cei care o au s-au nascut cu ea sau poate au capatat-o in timp. Nu stiu. Ambitia e forta pe care o detii, e hotararea si totodata dorinta pe care vrei sa ti-o implinesti. Deci, daca iti doresti ceva cu adevarat, lupti. Nu lasi nimic balta, nu te dai batut si ajungi „la destinatie”. Cand un lucru iti place cu adevarat lasi „neputinta” la o parte si faci tot ce-ti sta in puteri pentru a nu regreta sau a nu te invinovati mai tarziu. De ambitie se leaga perseverenta. Perseverenta e… continuitatea si rezistenta in timp. Este staruinta si neclintire. Daca incepi ceva, ideal ar fi sa termini. Daca te pierzi pe drum, aici apare perseverenta. Indiferent de piedici, daca ai perseverenta, gasesti drumul mai departe si continui pana la tinta ta. Nu poti sa ai perseverenta daca n-ai rabdare. (...)

Daca va asteptati sa scriu despre o macara gigantica folosita in constructia hotelurilor prin Dubai, va inselati. Sikorsky S-64 Skycrane este un elicopter american cu doua motoare, elicopter cu o mare putere de ridicare. In prezent, S-64 este produs de Erickson Air-Crane Company. Totul a pornit de la un prototip de macara zburatoare, Sikorsky S-60. Prezentul S- 64 imbunatatit este dotat cu un rotor cu 6 pale, rotor ce este pus in miscare de un motor de nu mai putin 4.050 cai putere. (...)

Mihai Barbu, un fotoreporter in varsta de 30 de ani, s-a intors de curand dintr-o lunga calatorie ce a avut traseul: Romania, Ucraina, Rusia, Mongolia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Tajikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaijan, Georgia, Armenia, Turcia, Bulgaria si din nou…Romania. La timp chiar pentru plata intretinerii.

Pe scurt, Mihai a fost cu motocicleta sa Doyle, ghidat si uneori incurcat de al sau gps pe nume Marcel pana in Mongolia si inapoi.

De cand mergi cu motocicleta si ce te-a atras la acest sport?

In primul rand, vreau sa spun ca nu am fost niciodata genul de om care sa intoarca capul dupa motociclete pe strada. Pentru mine parca nu existau. Pana intr-o zi cand… mergand pe strada am vazut in vitrina unui magazin un chopper. Mai exact, o Yamaha Virago de 250 cmc. In acel moment, mi-am spus ca trebuie sa fie a mea. Am sunat-o pe mama, care nu a avut nimic impotriva cu ideea de a achizitiona motocicleta, am facut un imprumut si…surpriza: cand m-am dus sa o cumpar…nu mai era. Dezamagit, am plecat, cu toate ca vanzatorii au insistat sa imi comande alta identica. Eu o voiam pe ACEEA pe care o vazusem prima oara si de care ma „indragostisem”. Norocul insa mi-a suras, cel care cumparase ACEA motocicleta o vindea. Am luat legatura cu el si iata-ma mergand cu „Roua”, caci asa o botezasem. Intre timp, tot calatorind cu ea am realizat ca nu este tocmai confortabila la un drum mai lung si am hotarat sa mai achizitionez o motocicleta, de data aceasta un enduro. Am gasit un BMW de 650 cmc, pe care l-am numit mai tarziu Doyle.

De unde ti-a venit ideea de a-ti boteza motocicletele si gps-ul?

Obisnuiesc sa imi botez lucrurile cu care am o relatie…Sa ma pot adresa catre ele. Gpsul se numeste Marcel deoarece in meniul aparatului poti alege doua voci care sa te ghideze: una feminina si una masculina. Nu vreau sa par misogin, insa nu am incredere in vocea feminina (in meniul aparatului numita Ioana), daca „Ioana” imi spune sa o iau la dreapta nu prea o cred, asa ca ma bazez pe Marcel, vocea masculina. (...)