Aviatia intre cele doua razboaie mondiale

Dupa terminarea primului razboi mondial, constructorii de avioane din Franta, Germania, Marea Britanie, Italia si SUA s-au vazut fara vanzarile asigurate de fortele armate. Astfel, a inceput sa dezvolte aviatia comerciala.

Productia de avioane depasea capacitatea de absorbtie a pietei clasice, formate din pasionatii zborului si amatori de senzatii tari. Uzinele „Latecoere” din Toulouse au gasit solutia salvatoare, infiintand in 1918, prima linie aeriana regulata, pentru transportul postei, pe ruta Franta-Spania-Maroc, prelungita apoi pana in Senegal. Exemplul este urmat de diferite alte tari, inaugurandu-se linii aeriene postale regulate in SUA, Germania, Marea Britanie, Italia si Romania.

In clubul tarilor producatoare de avioane intra in 1926 si Romania, care producea, la IAR-Brasov, avioane cu caracteristici si performante „de varf”. Anul 1927 consemneaza castigarea „bataliei Atlanticului”. Charles Lindbergh (cu avionul „Sprint of Louise”) zboara fara escala intre SUA si Franta (New York- Paris), iar Dieudonne Costes cu Joseph Le Brix intre Senegal si Brazilia, demonstreaza posibilitatile mereu mai mari ale aviatiei.

In 1929, amiralul Richard Byrd zboara peste Polul Sud.
In 1933, Wiley Post este primul pilot din lume care face inconjorul Terrei cu avionul, in 7 zile, 18 ore si 49 minute, parcurgand 25.000 km. In cautarea de noi servicii, la care sa se utilizeze avioanele, si de extindere a celor existente, uzinele din Toulouse infiinteaza, in 1929, intreprinderea „L’Aeropostale”, prima de acest fel din America de Sud, pentru exploadarea liniei aeriene postale Buenos Aires- Santiago de Chile, extinsa apoi spre Asuncion si La Paz. Societatea, transformata ulterior in „Air France”, a beneficiat de serviciile unui pilot de inalta clasa, Jean Mermoz, prin a carui eforturi si cautari s-au realizat zboruri la mare inaltime peste muntii Anzi. Mermoz nu se opreste aici; stabilind legatura intre traseul sud-american si cel europeano-african, inaugureaza, la 12 mai 1930, prima linie aeriana postala regulata peste Oceanul Atlantic, pe ruta Toulouse- Santiago de Chile (Franta-Chile).

Exemplul este urmat de proaspata societate germana „Lufthansa“, care utilizeaza, pe linie aeriana postala regulata Friedrichshafen- Sevilla- Bahia sau Natal hidroavioane de tip „Dornier”. Acest amanunt are importanta sa, deoarece avionul poate transporta pana la 5 calatori la bord. Oamenii incep sa se obisnuiasca cu ideea ca avionul este un mijloc de transport ca oricare altul, cu avantajele si riscurile sale, la fel ca automobilul, autobuzul, trenul sau pachebotul (vaporul).
Dupa ce N.Junkers adapteaza motorul diesel pentru avion (intre 1934-1935 sunt produse un numar de 900 de avioane „Jumo 205″, cu motor diesel), iar Frank Whitte breveteaza, in 1930, motorul turboreactor cu compresor, nimic nu mai poate opri dezvoltarea transportului aerian.

La acest lucru au contribuit si alti factori: dezvoltarea comertului si al turismului, necesitatea de a parcurge distante mari in cat mai scurt timp, etc.
Asa a aparut necesitatea constructiei unor tipuri de avioane cu capacitate mai mare de transport, dar si cu o autonomie mai mare.
Astfel a aparut avionul „Boeing 247″, primul avion de calatori transoceanic.

Originea acestui avion se afla in avioanele „Monomail” „Boeing 200″, „Boeing 221″, „Boeing 221A”, si in bombardierul „B-9″.
Proiectarea avionului „Boeing 247″ incepe in 1930, iar primul zbor are loc la 2 august 1933. In accelasi an, intra in parcul companiei „United Airlines”, inaugurand zborurile regulate transoceanice de calatori, dintre Europa si SUA. In 1934, acest avion castiga cursa „Race Mac Robertson”, ajungand din Marea Britanie in Australia, in 85 de ore. S-au produs 4 variante civile a acestui avion („247A”, „247E”, „247Y” si „247D”), precum si una militara („C73″).
Principalele caracteristici tehnice sunt: doua motoare cu benzina cu elice tip „Pratt&Whitney S1H1 G wasp”, de 550 cp fiecare, cu cilindri radiali, viteza de croaziera 304 km/h, altitudine maxima 7620 m, lungime 15,7 m, anvergura aripilor 22,6 m, capacitatea de transport 14 pasageri si 3 membri ai echipajului.
Se remarca posibilitatea de a zbura si cu un singur motor, pasul variabil al elicei, „pilotul automat”, constructia complet metalica. Totusi, avionul nu era presurizat.
Prima compania aeriana care a avut in parc acest tip de avion a fost „Boeing Air Transportation” (ulterior „United Airlines”- cu 60 de aparate), urmata de „Lufthansa”. In total, s-au fabricat 75 de bucati.

In martie si aprilie 1940 sunt livrate companiilor „Panam” si „TWA”, primele avioane „Boeing 307“, care au fost utilizate pe liniile aeriene New York- Los Angeles. In total, s-au produs doar 10 bucati. Acest avion era dotat cu 4 motoare cu elice „Wright GR 1820 G 102″ radiale, de 1.100 cp fiecare.Viteza de croaziera era de 344 km/h, altitudinea maxima de zbor de 7110 m, autonomia de 2820 km, lungimea de 22,6 m, anvergura aripilor de 32,63 m, iar capacitatea de transport de 33 de pasageri si 5 membri ai echipajului. A fost primul avion presurizat.
Alte avioane de transport calatori, dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, sunt: DC-2, DC-3, De Lockheed 10 Electra

Incoming search terms:

• la ce altitudine zboara avioanele (48)
• primul zbor fara escala new york paris (28)
• altitudine zbor avion (28)
• altitudinea de zbor a avioanelor (22)
• motor turboreactor (19)
• motorul turboreactor (18)
• altitudine la care zboara avioanele (13)
• primul zbor fara escala new york-paris (11)
• altitudine zbor avioane (11)
• la ce altitudine zboara un avion (11)