Paraşuta

Paraşuta (para=contra, „chute”=cădere), poreclită şi „colacul de salvare al zburătorilor”, a fost schiţată prima dată de Leonardo da Vinci, pe acelaşi principiu ca al paraşutelor utilizate în prezent: o suprafaţă de o anumită formă care să frâneze coborârea, să micşoreze viteza de cădere la o anumită limită.  Prima testare reuşită a unei asemenea paraşute a fost făcută în 1617 în Veneţia, de către inventatorul Dalmat Faust Vrančić (la italieni îl găsim sub forma Fausto Veranzio). Aparatul a fost numit Homo Volans (Omul Zburător).

Paraşuta modernă a fost inventată în 1783 de către francezul Sébastien Lenormand. La 26 decembrie 1783, acesta a efectuat un salt cu paraşuta sa de pe turnul observatorului astronomic din Montpellier, aterizând cu bine. El a socotit că acest aparat poate să împiedice căderea liberă şi l-a numit „parachute” (paraşută), denumire care s-a păstrat până astăzi. Mai târziu, Jean-Pierre Blanchard a arătat că paraşuta reprezintă un mijloc de salvare din baloanele cu aer cald, care începuseră să apară în acea perioadă. Blanchard a efectuat primele demonstraţii cu ajutorul unui câine, dar mai târziu a avut ocazia să încerce chiar el metoda, în 1793, când balonul său cu aer cald s-a rupt şi el a reuşit să se salveze cu ajutorul unei paraşute.

Primele paraşute clasice apărute în România au fost de fabricaţie franceză. Cu aceste paraşute s-au salvat în 1917 patru aviatori români: Bădărău, Secărescu, Mihalcea şi Kally. Mulţi inventatori români s-au gândit la construirea unei paraşute proprii. Primul a fost Marcel T.D. Juvara, în 1916, apoi Grigorescu şi Sziklay Ioan, în 1923. Dar aviaţia românească a fost dotată până la urmă cu paraşute germane.

În anul 1931 paraşuta începe să fie folosită în lansări cu caracter sportiv de către Smaranda Brăescu, care devine prima persoană din istoria paraşutismului românesc care stabileşte un record mondial de paraşutism. Originară din Bârlad, ea visa să devină şi ea aviatoare de mică copilă, încă de când a aterizat în oraşul ei primul avion în 1912, pilotat de locotenetul Gheorghe Negrescu. După nenumărate insistenţe a reuşit să-şi realizeze visul, la început ca paraşutistă apoi şi ca aviatoare.

Voinţa ei nestrămutată de a se înălţa în văzduh şi de a se arunca de acolo cu paraşuta, fără să se gândească la riscurile implicate, au dus-o la victorie. Astfel, în 1928 a plecat la Berlin ca elevă a Şcolii de Belle Arte. Aici urmează cursurile de paraşutism “Heinecke” la Şcoala “Schroder & Co.”, unde îşi ia brevetul internaţional de paraşutistă, şi se remarcă prin faptul că în toate salturile ei dovedeşte o temeritate deosebită.

La mitingul de aviaţie din ziua de 28 octombrie 1928, organizat la Braşov, sare şi coboară lin în ovulaţiile tumultoase ale publicului, care asista pentru prima dată la saltul unei paraşutiste românce.

A luat apoi parte la toate mitingurile aeriene militare şi civile, fiind admirată de public şi de aviatori pentru salturile ei temerare.

Smaranda Brăescu a avut şi două accidente. Unul de avion 1929, iar al doilea într-un salt cu paraşuta când a stat cu oasele sfărâmate şase luni în spitalul din Satu-Mare. După ce s-a refăcut a plecat la Berlin, unde şi-a procurat o paraşută specială pentru recorduri.

Îndrăgostită de noua ei meserie, cu o voinţă demnă de admirat şi nestrămutată, de a obţine pentru România un record cât mai deosebit, a făcut tot posibilul pentru a i se aproba avionul şi pilotul cu care să zboare pentru tentative de record. Pilotul aviator ales de Comandamentul aviaţiei a fost Alexandru Papană.

Cei doi au stabilit cum şi unde vor executa zborul dorit, numai ziua nu au putut-o fixa, deoarece era în functie de condiţiile meteorologice.

În ziua de 28 octombrie 1931, prima paraşutistă româncă şi talentatul pilot au hotărât să execute tentativa de a stabili recordul de salt cu paraşuta.

Ajungând la altitudinea de 6000 m, paraşutiasta se ridică hotărâtă şi într-o clipă sări peste bord. Conform cronometrării oficiale şi procesului verbal încheiat, Smaranda Brăescu a aterizat cu bine după 21 de minute şi 25 de secunde, lângă gara Sărăţuica, într-o porumbişte, la 28 de kilometric vest de Slobozia.

Ulterior acest record a fost omologat ca “Record naţional absolut”, iar pentru acest record Smaranda Brăescu a fost decorată cu “Crucea de aur a Virtuţii Aeronautice” – cea mai mare deocraţie a aviaţiei militare, pe atunci.

Din dorinţa sa de autodepăşire, Samaranda Brăescu, visa să plece în America unde să stabilească un nou record pentru România şi pentru gloria feminină. Îi lipseau însă mijloacele financiare.

A ajutat-o organizând un festival la Teatrul Naţional, comadorul aviator Gheorghe Negrescu, iar suma necesară plecării a fost strânsă.

Însoţită de urările de succes şi gândul bun al tuturor românilor, Smaranda a plecat în Statele Unite ale Americii. După un scurt antrenament, la baza aeriană din Sacramento, California în ziua de 19 mai 1932 a doborât propriul ei record, sărind de la altitudinea de 7233 metri. Astfel ea a adus patriei sale RECORDUL MONDIAL ABSOLUT, primul record internaţional absolut al României în domeniul sportului aerian. Pentru această performanţă a mai primit “o baretă la crucea de aur”.

La 27 iulie 1957, după 25 de ani de la recordul istoric al Smarandei Brăescu, Teodor Tănăsescu devine al doilea român care stabileşte un record mondial de paraşutism, în proba de aterizare la punct fix. Recordul naţional de înălţime, aflat în vigoare în anul 2007, a fost stabilit la 20 august 1970 de Grigore Baştan (salt de la 10.000 metri, cu cădere stabilizată 7000 metri).

Până în prezent, paraşutele şi paraşutismul sportiv au cunoscut o ascensiune continuă, ajungându-se în zilele noastre la paraşute de înaltă performanţă şi siguranţă la deschidere, pilotare şi aterizare. Lansarea cu paraşuta nu mai constituie ceva neobişnuit, riscul fiind minim datorită perfecţionării paraşutelor şi a echipamentelor de salt folosite.

Paraşutismul face parte din categoria sporturilor periculoase, pentru practicarea căruia este necesară obţinerea unui brevet, în urma unor cursuri pe instruire teoretică şi practică.

Biliografie: Constantin C. Gheorghiu, Îndrăgostitele aerului

wikipedia.ro

Incoming search terms:

• parasute (24)
• despre parasutism (13)
• parasutism brasov (4)
• aviatoarea amelia erhard prietena cu smaranda braescu (1)
• aviator gheorghe negrescu (1)
• cum se piloteaza parasuta? (1)
• parasuta moderna (1)
• parasutism wikipedia (1)