Pana acum auzeam astfel de marturii la americani, in general. Pilotii acestora apareau la diverse emisiuni si povesteau cum, in timpul misiunilor, s-au intalnit “pe sus” si cu obiecte zburatoare neidentificate. Se pare insa ca si ai nostri au trecut prin asta, dupa cum am aflat dintr-un articol publicat recent in adevarul.ro.
Povestea începe într-o noapte de noiembrie a anului 1992, când trei elicoptere plecau într-un zbor de noapte spre Mizil, via Urziceni.
Vremea era ideală pentru zbor, cu un cer neobişnuit de senin, după cum îşi aminteşte comandorul Marcel Smoleanu. „Era o misiune uşoară de antrenament. În fiecare aparat era un pilot, un secund şi un tehnic de bord. Am plecat în jurul orei 22.00 şi urma să ne întorceam în jurul orei 24.00. Era un zbor aşa de plăcut, încât nici nu vorbeam între noi, fiecare era dus cu gândurile lui. Găsisem prin staţie un post de radio şi ascultam în surdină o muzică liniştită”, îşi aminteşte pilotul de vânătoare. Zborul părea că decurge fără probleme iar piloţii celor trei aparate îşi mai aruncau din când în când câte un ochi către maşinile care circulau la acea oră pe drumul European 85, spre Urziceni. La un moment dat, liniştea celor din carlingă a fost spulberată de o apariţie bizară, pe care piloţii o mai văzuseră doar în filmele SF. „Am încremenit cu mâna pe manşă când am văzut brusc că vine din stânga noastră o sferă luminoasă de culoare roşu aprins care nu-şi schimba culoarea. Avea un diametru imens, de aproape 20 de metri. S-a apropiat de noi la vreo doi kilometri şi nu făcea niciun zgomot, nu lăsa nicio dâră de fum. Apoi a început să zboare în paralel cu elicopterele, cu aceeaşi viteză, de 150 de kilometri pe oră”, povesteşte pilotul pensionar.
Timp de câteva minute, piloţii au fost atât de şocaţi încât nu au fost în stare să schimbe între ei decât câteva cuvinte. „Am încercat să-mi explic ce este şi, la un moment dat, m-am gândit că acest obiect ciudat nu are cum să fie fabricat pe pământ. I-am întrebat şi pe ceilalţi colegi dacă văd acelaşi lucru şi mi-au confirmat sec, fără să mai scoată un cuvânt. Eram şi speriaţi şi şocaţi de ce ni se întâmplă, încât nu mai puteam vorbi”, spune Smoleanu.
După alte zeci de secunde în care piloţii buzoieni nu mai ştiau cum să reacţioneze, obiectul a făcut câteva manevre neobişnuite. „La un moment dat, urmăritorul nostru a accelerat brusc şi a ajuns la o viteză incredibilă. A plecat brusc de lângă noi, s-a dus în faţă şi ne-a tăiat calea la un unghi imposibil, de 90 de grade, fără să micşoreze viteza. A intrat în axul nostru de deplasare şi atunci am redus viteza până aproape de zbor la punct fix. După această manevră a noastră, obiectul a dispărut brusc, la fel cum a apărut”, adaugă Smoleanu. Înspăimântat de neobişnuita experienţă, comandantul de zbor a purtat o mică discuţie cu ceilalţi piloţi apoi a cerut lămuriri bazei militare de la Urziceni. „Am luat legătura cu cei de la Alexeni, care aveau şi ei elicoptere, şi mi-au spus că nu există nimic în aer. Nu mai ştiam ce să credem pentru că am fost anunţaţi că niciun obiect nu se află în zbor la acea oră chiar şi de la Otopeni”, mai spune fostul pilot.
Întâmplarea piloţilor, strict secretă
“Nu aveau cum să creadă că sunt nebun pentru că au fost încă opt martori în afară de mine.Vizita medicală o aveam făcută toţi, inclusiv şi testul psihologic, care nu este o glumă la aviatori. De aceea, povestea noastră n-au pus-o deloc sub semnul îndoielii”, declară Marcel Smoleanu.
Ajunşi de urgenţă la unitate, piloţii buzoieni au raportat comandatului şcolii de aviaţie, care, la rândul său, a anunţat că va raporta superiorilor despre acest incident. A doua zi, cei nouă militari aveau să aibă o altă întâlnire de gradul trei, de data aceasta cu un superior venit în mare grabă la Buzău. „Comandatul şcolii de la Boboc i-a raportat în acea noapte Generalului Alexandru tot ce-am văzut noi. De dimineaţă, am fost chemaţi la raport în biroul comandantul, unde ne aştepta şi generalul. Nu ne-a spus decât, Domnilor, fiţi atenţi ce vorbiţi pentru că azi noapte nu aţi văzut nimic! M-aţi înţeles? N-aţi văzut nimic. Din asta am înţeles că trebuie să ne ţinem gura, lucru pe care l-am şi făcut până acum”, povesteşte comandorul Smoleanu.
Incoming search terms:
Alte articole care s-ar putea sa-ți placă
12 martie 2011 Pe aripile riscului (0)
25 decembrie 2012 INTERVIU | Zborul este accesibil oricui! Trebuie doar sa ai ambitie si uneori sa iti accepti si depasesti conditia! (1)
1 mai 2013 Pilot Magazin in vacanta #3 | In vizita la Alpi Aviation (0)
Categorie:: People
Te pasioneaza aviatia? Iti place aceasta revista?Acum ai ocazia sa ne dai o mana de ajutor si sa ajuti la dezvoltarea ei!
Autorul acestui articol: Sebi. Vezi profilul complet.
De ce sa nu se intample si la noi, They are everywhere :D
Este adevarat ,insa daca ati putea vedea acum ce se intampla pe acest pamant in spatiul aerian roman , s-ar ingrozii toata lumea!
Asa se intampla si in zilele noastre, nu trebuie sa vedem , sa auzim sau sa vorbim! OMERTA legea tacerii! oricum suntem datori see you o moarte, este singura care ne asteapta o viata intreaga, dar sclavii asa pe pamantul stramosesc nu se mai poate!
Si ce anume se intampla in spatiul aerian romanesc in zilele noastre?
Si ce anume se intampla in spatiul aerian romanesc in zilele noastre?
Marian Nita Cum ai ochii sa citesti pe facebook, te poti uita si pe cer …acolo ai sa gaseti multe raspunsuri,daca asta iti doresti. Daca te uiti asa cu superficialitate cum obijnuiesc majoritate , ai sa o vezi doar pe mamaie cu talonul de pensie in mana !
Intrebarea este… de ce nu am vazut nimic?.