“Altii la 16 ani erau cu prietene. Eu eram cu surcelele zburatoare” | Ioan Manu, brasoveanul care “taie” aerul cu pasiune

„Au fost multe clipe in care am zis ca nu mai vreau sa aud de aviatie, dar tot nu ma pot lasa. E mai rau decat un virus aceasta pasiune.”

Sunt cuvintele lui Ioan Manu, un brasovean de 34 de ani care isi traieste viata in aer. A visat la asta de la sapte ani, de cand a facut machete de avion. Era la o scoala de profil, unde si-a exprimat pasiunea doar in carton si tabla de aluminiu, uneori le facea combinat, din carton si lemn. Stie, insa, ca a facut multe pentru ca „nu puteai trece la un alt nivel daca nu iesea perfect unul din ele”, isi aminteste cel care este cunoscut cu porecla Nic. Dar asta l-a propulsat direct cu capul in nori.

Altii la 16 ani erau cu prietene. Eu eram cu surcelele zburatoare

Asa isi aminteste Manu Ioan adolescenta, pe care a investit-o in aeromodele. Dupa doua luni de zile de muncit zi de zi la un planor cu anvergura de 2.000 mm, inclusiv cu sistem electronic, pe care il cumparease de la un alt aeromodelist, visul care iesise din mainile lui s-a facut una cu pamantul. „Din cauza unei erori de pilotaj, l-am facut surcele bune de foc. In momentul in care am dat drumul la planor, era pe acea panta un parapantist pe porecla Petrica Fox. Acesta mi-a zis de vreo doua ori sa nu fac viraj cu planorul spre panta, am confirmat ok, moment in care mi s-a parut la distanta aparatul. Am facut exact ce mi-a zis sa nu fac.  In urmatorul moment am dat cu aparatul de pamant si s-a ales praful de el. Iti inchipui ce a fost in sufletul meu. Altii la 16 ani erau cu prietene. Eu eram cu surcelele zburatoare”, spune Nic, dupa 18 ani in care momentele bune si le-a daruit prin munca in alte aparate.

Dar „surcelele zburatoare” i-au trezit pilotului nostru de la sol o pasiune cu capul in nori: s-a apucat de parapanta, adica „visul oricarui om de a pluti in vazduh”, spune Ioan. Doar ca a fost un vis care l-a trantit zdravan pe blocuri, pe terenuri arate, in copaci. Ba chiar a aterizat cu fundul in urzici, dar asta l-a convins si mai mult sa-si ia zborul de pe pamant. Se intampla pe la 20 si ceva de ani, cand pasiunea lui se afla intr-un singur cuvant: parapanta. Dupa ani si ani de stat pe dealuri si asteptat pe varfuri de dealuri ca sa decoleze, a decis sa se apuce de motoparapanta. „Cum? Prin a gandi un model in care sa nu ma bata vantul”, spune Ioan Manu.

Dupa ce si-a studiat ideea pe Internet, a iesit BuggyFlyNik. Un paramotor pe care l-a plimbat la o parada in Mamaia, alaturi de masini de epoca, si cu care a aparut in revista interna a companiei unde lucreaza, „lucru care ma facut sa ma ambitionez si sa fac si mai mult decat am atatat in prima faza”. Ioan Manu este in prezent lacatus montaj componente la o firma producatoare de avioane din Brasov. Specialitatea lui este sa stea toata ziua cu mainile in suruburi si sa puna cap la cap piese pana iese baza unui avion de transport pasageri Airbus A320. „In curand astept sa fiu selectat pentru A380”, spune Ioan care nu tinteste o functie mareata in companie si prefera momentan sa ofere sfaturi celor care apeleaza la el.

La job este modest, dar acasa are pretentii. In urma cu ceva luni de zile, a mai realizat un aparat (motoparapanta ), a iesit totul cum a planuit, insa „la finalul lucrarii, am constatat cateva nereguli care nu mi-au placut ca si constructor, lucruri pe care le puteam face sa arate mult mai bine. Aici ma refer la partea de design, in loc sa lucrez cu teava patrata puteam sa lucrez cu teava rotunda”.

Pana acum, a construit 10 aparate, dintre care a pastrat doar unul singur: BuggyFlyNik (BFN-01), pe care il „odihneste” momentan la aerodromul Sanpetru din Brasov. Celelalte aparate au aterizat in Mangalia, Bacau, Miercurea Ciuc, Brasov si Targoviste, de unde sunt clientii sai.

Desi este un om al zborului, cand este cu picioarele pe pamant, Nic isi construieste o alta pasiune in masina de cusut. Mai face cate o husa sau una, alta pentru tapiterie. „Desi intre croitorie si constructia de avioane este diferenta foarte mare, ei bine sa stii ca se atrag precum magnetul. Totusi, la constructia de avioane, chiar fie ele si motoparapante, ai nevoie de o masina de cusut si bineinteles sa stii sa lucrezi la ea, nu sa iti bagi acul in degete”, sustine tanarul brasovean.

Acum lucreaza la un noul model de motoparapanta pentru care colaboreaza cu diferite firme. Este un aparat gandit sa satisfaca dorinta fiecarui motoparapantist, spune Manu, in sensul ca pilotul si pasagerul sunt protejati de celula in care stau de rolbar-ul inaltat peste capetele acestora, daca se rastoarna din cauza unei manevre gresite la decolare. Dupa trei luni in care il va finaliza,  va traversa Brasovul in zbor, pentru ca Ioan Manu nu traieste decat sa-si proiecteze pasiunea in aer.