In randurile ce urmeaza doresc sa va atrag atentia asupra unui subiect de viata, mai mult istoric - pentru ca actiunea se petrece pe la sfarsitul anilor 70.
Asadar, trebuie sa dam filele calendarului inapoi cu peste 34 de ani, mai exact in primavara anului 1978, cand doi mecanici de avion angajati ai Companiei Tarom si detasati la CIPA (Centrul de Instruire al Personalului Aeronautic) au reusit prin actiunea lor de mare risc si curaj, sa atraga atentia chiar si a lui Ceausescu. E greu de imaginat acum, pentru cei care nu au trait acele vremuri, la cat de mari riscuri erau in stare romanii sa se expuna pentru a scapa de regimul comunist, riscundu-si viata si nu de putine ori chiar murind pentru libertate.
Cei doi mecanici, in ziua de 19 Mai 1978, in jurul pranzului de pe aeroportul Baneasa cu un avion de mici dimensiuni de tipul BN2, pleaca in tromba, chiar de sub nasul celor care faceau de paza, acrosand cu unul din planuri coiful unui AN24, stationat in locul de parcare.
Cei ce cunosc topografia aeroportului Baneasa pot intelege mai bine cam care a fost traseul avionului BN2, atunci cand a incercat o decolare in mare secret, ruland cu viteza, chiar de pe pista de parcare aeronave. Manevra nu a reusit, datorita vitezei insuficiente pentru a se desprinde de sol, drept urmare cei doi „piloti” au virat brusc dreapta cu scrasnet de roti, si s-au indreptat spre pista de decolare, reusind in cele din urma sa inalte avionul. Noi, cei de la sol am urmarit avionul cu privirea, cum zbura la inaltime mica, pana acesta a disparut din raza noastra vizuala.
Dupa cateva momente de buimaceala si nedumerire cei prezenti, care au asistat la aceasta decolare neobisnuita (printre care ma aflam si eu), au inceput sa se intrebe ce-i ce acel avion, cine sunt nebunii care au incercat o decolare cu mari riscuri fara a urma niste proceduri standard de aprobari in vederea decolarii, s.a.m.d.
In scurt timp aveam sa aflam mai in soapta, din gura in gura, pe la colturi, ca in acel avion BN2 care era inmatriculat YR-BNK si facea zboruri pentru Crucea Rosie, se aflau doi mecanici de avion la mansa. Unul din „piloti” se numea George Florescu iar cel de al doilea Viorel Nicolae, care prin actiunea lor si-au riscat viata, evadand din lagarul comunist al acelor ani.
La cateva zile dupa acest eveniment am aflat de la radio „Europa Libera”, ca cei doi au ajuns cu bine in Austria, aterizand perfect pe un camp din apropierea Vienei.
Au trecut anii, iar coincidenta face ca anul trecut, sa ma intalnesc virtual, pe un forum de aviatie romanesc cu unul dintre ei, Viorel Nicolae. Ei traiesc in prezent in Australia, fiind cetateni respectabili, iar intre timp, Viorel a scris povestea fugi lor, care este legata de un caz umanitar al acelor vremuri, intr-o carte in limba engleza.
Lasand la o parte curajul lor, prin faptul ca si-au riscat viata pilotand un avion fara a fi piloti de meserie, dar mai ales expunandu-se tirurilor de mitraliera a MIG-urilor romanesti care au plecat in urmarirea lor, fapta lor pentru noi cei de la sol a fost una de mandrie si nu incetam sa mentionez ca erau mecanici de avion si nu piloti, de fiecare data cand se vorbea de ei prin cercuri restranse.
Acum dupa atatia ani, povestea lor poate parea banala si fara interes, insa ar trebui luati in calcul pentru contextul politic al anilor 70, cand pentru ce au facut ei, pedeapsa era maxima, iar ei si-au riscat viata pentru un singur lucru : LIBERTATEA.
Mai mult chiar, ei au fost condamnati in lipsa, la ani grei de inchisoare si prin demersurile lor, deabia in anul 2010 sentinta a fost prescrisa.
Prin urmare Viorel Nicolae, unul din cei doi a reusit de-a lungul timpului sa contacteze persoanele implicate la acel eveniment; cum ar fi controlorul de trafic care era de tura in ziua respectiva, pilotul militar care l-a urmarit pana la granita si bineinteles martorii de la sol care au asistat fara voie la „evadarea” lor. Cu totii in luna Mai a acestui an, s-au cunoascut, odata cu revenirea lor in tara pentru prima oara, dupa 34 de ani.
Fata de cele relatate mai sus, evenimentul a fost cu atat mai interesant cu cat intoarcerea lor a coincis cu ziua „evadarii” din Romania, adica 19 Mai 1978.
Printre momentele interesante ale vizitei lor in tara, pot mentiona emotionanta revedere cu avionul „salvator” YR -BNK, care prin grija unui om destoinic, inca mai exista pe platforma de la Baneasa, a Sociatatii Romaero, ori cu vizitarea Aeroportului din Arad, unul din locurile survolate cu 34 de ani in urma, dar mai ales cu refacerea traseului de la plecarea „pe fuga” de pe paltforma de la Baneasa.
In incheiere as dori sa mentionez ca sunt voci printre aviatori si nu numai, care considera „fapta” lor prea putin semnificativa sau chiar o banala fuga din tara, asa cum faceau la vremea aceea, multi altii.
Totusi as pune accent pe modul cum au facut-o…doi mecanici, pilotand un avion fara a avea nici macar o ora de zbor la mansa. Consider asta un mare curaj, maiestrie si stapanire de sine, demne de o pagina in Cartea Recordurilor. Nu sunt multi oameni in lume care ar face asa ceva, iar in Romania zborul lor e unic.
Incoming search terms: