Nu mai zburasem dinaintea ultimei mari ninsori. De atunci, si pana acum, zapada a fost la cote inalte, de vreo 40 cm pe aerodromul Sirna. La fiecare vizita facuta pe campul de zbor, ne spuneam: “de saptamana viitoare se duce si putem zbura”, desi, in adancul sufletului nostru stiam ca acest lucru e imposibil, caci dupa topirea mantiei albe avea sa vina noroiul.
Intr-una din serile trecute, sunt invitat intr-un raid: “Hai sa dam o fuga pana la Periprava maine, si ne intoarcem Duminica”. Mai mult decat incantat de idee, dar cu un oarecare scepticism, intreb: “Si cum decolam, ai uitat ce e la aerodrom?” Raspunsul primit a fost cat se poate de incurajator: “Hai ca s-a mai uscat zona, o sa decolam ok”.
A doua zi la ora 13 deschideam hangarul si incarcam bagajele in avion. In sfarsit, dupa multe saptamani de flight simulator (de care ma plictisisem teribil) aveam sa revad cerul drag.
Dupa ce am depus planul de zbor, am facut plinul si incalzit motorul…ne-am aliniat pentru decolare. Aparatul de zbor s-a desprins cam greu ce-i drept, datorita pamantului moale care frana rotile…dar atunci cand s-a ridicat, satisfactia a fost imensa, determinandu-ne sa exclamam: “yuhuuuuuuuuuu zburaaam!”
Drumul pana la Periprava avea sa dureze 150 de minute (doua ore jumate). Chiar dupa decolare am constatat ca doar in zona aerodromului este zapada! Cum vine asta, nici noi nu stim. Poate o fi de la inversarea polilor! Oare vor migra si pinguinii in zona?
- Ne pregatim pentru decolare
- Yuhuuuu! Zburam! Aruncam o prima privire de sus asupra “zonei crepusculare” de la Sirna
- GPS-ul ne arata ruta pe care o avem de urmat
- Cum zborul era lung si lin…am inceput sa cautam “distractii” in cabina. Prima distractie: brelocul cu Remove Before Flight!
- Hopa! Trecem Dunarea! Nu cu bacul ci cu avionul
- Imediat apar in peisaj Muntii Macin
- …si un fenomen meteo “STRANIU”
- Ne apropiem de C.A. Rosetti, destinatia noastra
- Aruncam o privire asupra asezarii
Dupa ce am aterizat si am ancorat avionul, ne-am urcat in masina, cu care am mers ceva kilometri. Pentru a ajunge la locul unde aveam sa ne petrecem noaptea, a trebuit sa traversam cu o barca, iar apoi sa luam alta masina.
- Plimbare cu gondola…in varianta romaneasca
- Intr-un final am ajuns si la locul unde aveam sa ne petrecem noaptea. Aici am vazut unul dintre cele mai frumoase apusuri din viata mea.
Dupa o noapte linistita in care am dormit “neintors”, a doua zi, tot pe la ora pranzului, ne-am intors pe campul de zbor al localitatii de la malul Dunarii. Depunem planul de zbor, incalzim motorul si luam hotararea de a pune rotile pe aeroportul Tulcea, sa mai luam niste benzina.
- Decolarea din C.A Rosetti, inapoi spre casa
- Mi-a placut enorm aeroportul Tulcea, insa m-a deprimat. Un loc atat de frumos, fara avioane…
Dupa ce am alimentat si decolat, ne-am asezat pe directie pentru Sirna. Din Tulcea am mai facut doua ore pana acasa.
Acesta a fost primul raid pe 2012. Incantator! Sper sa am parte de multe astfel de zboruri anul acesta. Promit ca vi le povestesc ca pe acesta!
Incoming search terms:
- periprava 2012 (13)
- cum se ajunge la periprava (4)
- aerodromul strejnic 1985 (1)
- contact aerodrom sirna (1)
- cum ajung de la tulcea la periprava (1)
- cum se poate ajunge in delta (1)
- pilotaj de agrement delta dunarii (1)
- se poate ajunge cu masina de la tulcea la periprava (1)
- zbor periprava (1)
Alte articole care s-ar putea sa-ți placă
8 martie 2013 -- Cel mai frumos cadou pentru domnisoara sau doamna de langa tine? Un ZBOR cu AVIONUL! | Vezi cel mai nou videoclip al celor de la aventuracard.ro (0)
3 octombrie 2011 -- Primul meu zbor la Sfantu’ (0)
18 octombrie 2012 -- Aventuri la pescuit…cu avionul | FOTOREPORTAJ (0)
Categorie:: Aerodrom, Aventură, Fotografii, Raid, Timp liber, Turism aerian
Te pasioneaza aviatia? Iti place aceasta revista?Acum ai ocazia sa ne dai o mana de ajutor si sa ajuti la dezvoltarea ei!
Autorul acestui articol: Sebi. Vezi profilul complet.
Foarte frumos, bravo Sebi, te invidiez.
O intrebare ce avion ati folosit dupa poze pare
un ”Festival”
Faina treaba!