Impresii de la zbor…

de Gheorghe Muresan;

Salutare frați înaripați,

Am fost intr-o săptămana in două locuri importante unde se zămislește, se emană si se consumă zbor prelucrat, gătit, impachetat sau crud dupa cum fiecare participant il serveste cu nesaț si  foame perpetuă.

In cele doua locuri, care nu sunt unicele si nici cele mai tari sau mai moi, sunt fiecare in legea lui, la ceas oprit de datini si slobod de lege; ne-am zburat, ne-am desprins de pamant cu trupul si sufletele pierdute pentru traiul terestru si ne-am plasat prin transcendenta sus , tot mai sus, pe ulitele cerului( daca ar fi sa ma iau dupa titlul cartii biografice a lui Georges Craioveanu ajuns la varsta bilanturilor unei vieti ce face parte din istoria si prezentul zborului romanesc)….
De multe ori sedeam si ma intrebam pe mine insumi, direct si fațis, fara mila si mai ales asteptând raspunsuri clare la intrebari nu intotdeauna clare… “ce e mai important pe  la o manifestare de zbor, mare adunare de inaripati, de care or fi ei … Zborul? Gașca? Socializarea? Atmosfera… sau toate la un loc?”. Pentru ca de multe ori am cheltuit energie, timp, kilometri si de ce nu, bani pt a ajunge intr-un loc unde nu zburam, pentru ca intre timp cei de pe siteurile meteo mai dau cu stangul in dreptul si frontul ala care trebuia sa treaca pe la Nord si-a schimbat traiectoria cu doua sute de km si a ajuns pe noi. In general toti ne asteptam ca prognoza de pe aceste siteuri sa devina litera de lege si luam decizii in consecinta. Am uitat insa ca acum ceva ani, singura noastra sursa de infoirmare erau buletinele de stiri de la teveu si ca mergeam la plezneala in deplasari lungi si uneori costisitoare si daca ne iesea sa zburam o faceam, de nu nu si cautam ocupatii alternative care intotdeauna erau fara limite si fara numar si dadeau intotdeauna cu plus…Imi aduc aminte de afirmatia lui Puiu Chiselitza din Cluj care ne-a zis odata mucalit dupa o serie lunga de week-enduri ploioase la Rimetea si in care se facea invariabil de zbor duminica dupa amiaza dupa ce plecam noi acasa…ceva de genul: “Bei baimarenilor, nu plecati si voi acasa ca am zbura si noi…”
Prin urmare destul de frustrat ca mi-am schimbat gandirea si rozandu-ma indoiala si confuzia, pentru ca stiam ca va ploua si disparandu-mi speranta aceea cu care plecam acum 15 ani la Rimetea ca va veni vremea buna, ne-am dus la Floreni acum o saptamana, evident la zbor, la mare sarbatoare de zbor, la un an de la deschiderea aerodromului. Lume multa, prieteni vechi si din ce in ce mai multe avioane. Am numara vreo 15, toate modelele, incepand de la popularul Apollo Fox, Festival, CTLS, Savage pana la ozn-ul Dynamic de la Frătrăuți, cu tren escamotabil si 300 km/h VNE. ( Oare pe când un jet ULM?) Papa bun, gasca vesela si indelungi sprituri de seara cu povesti de aviatie ne-au plasat in atmosfera noastra favorita…Sambata am zburat cu Andrei din Bucuresti cu un Apollo Fox cu domiciliul stabil la Șirna, de am facut dinamica la Oushorul că bătea nitzel tare vântul și am trecut și peste, de erau unii tolaniti in iarba exact pe varf si abia au apucat sa ne faca semn cu mana ca i-am si survolat la 5 m. Ca un amanunt , erau o pereche de englezoi mai in varsta pe aerodrom, foarte preietenosi, se invarteau in jurul avioanelor si erau foarte incantati de amploarea evenimentului. I-am invitat sa zboare in programul manifestarii…Tipul mi-a zis cu cel mai serios ton cu putiinta ca: “my travel inssurance did not covers this kind of flight but only the flight back home” …ha ha ha. Am crezut ca glumeste dar chiar vorbea foarte serios .De parca daca ai cadea cu un avion usor ar fi diferit decat daca ai cadea cu un Airbus si rezultatul nu ar fi la fel.
Voiam doar sa va mai descriu atmosfera de aviatie unica ce o degaja aerodromul, cu miros de iarba cosita, gaze arse, miros de hangar, un pic de iz de benzina, bautura si mancare toate la un loc incat un astfel de iz se regaseste peste tot unde se zboara cu ceva…Pe un aerodrom si parturile miros a aviatie ha ha ha

Am venit acasa cu un tur prin Maramuresul istoric pe la monumente sa le mai revedem…Dupa care trei zile de lucru la birou.
Am rezistat cu gerul  pana miercuri seara. Joi dimineatza am plecat la Fagarash, numai si pt faptul ca nu mai aveam rabdare sa stam inca o zi, desi am ajuns primii la fata locului.

Ne-am cazat pe baza de cort in tabara cu pricina, de data asta nitzel mai mica pentu ca intre timp a devenit proprietate privata si ne-am bucurat de prima seara linistita la poalele Fagarasului.
Vineri dimineata dupa ce n-am avut incotro si am iesit din cort manati de caldura, am purces la prima zi din noua minivacanta. Papa bun, urcat spre Balea unde ne-am gasit cu Dinu din Bucuresti. Am tras un zbor cat de cat sa nu zicem ca nu am zburat pe un frigalau monstru in comparatie cu canicula de jos.
Pe seara a inceput sa vina gasca si ne-am trezit ca si-au pus unii frati de-ai nosti cortul exact in intrarea noastra fara sa ne intrebe. Tot acestia au decis ca trebuie sa abandonam si vatra de foc ce a ajuns brusc langa cortul lor si sa ne mutam de acolo. Bineintels ca am reactionat normal ca si cei cărora li se incalcă teritoriul. Tipul cu mai multe muieri imprejur si o lioată de copii nu cred ca a citit câte ceva despre teoria comunicării si prin urmare cu siguranță nu știe ca, in conditiile in care incalci spatiul vital a unuia si asupra caruia exerciti si presiune te poti astepta la un pumn in nas….Din fericire am citit eu paragraful ăsta si prin urmare nu am dat curs instinctelor care mă furnicau…Deh, dacă ar fi sa-l cităm pe un poznaș zburător:  “Nu tot ce zboara se mananca si ce zboara se mananca intre ei”, am evitat orice actiune ostila ca nu voiam sa halesc nimic in plus decat gulashul traditional…

Pe seara i-am auzit pe unii hăulind fericiti in ritm de sârbe mai incolo…

A avut loc sedința maestrului Vali Popa, organizatorul cu pedigree greu de succese (am vrut să zic succesuri) organizatorice si care ne-a bineprimit si anul acesta. Am simtit din nou si cu mare bucurie, fiorul zborului care plutea in aer, se vedea intiparit pe fetele relaxate ale noilor sositi, pe moace cunoscute de-o viata si pe cei noi si mai putin noi. M-am bucurat sincer sa vad cum creste adunarea si cum berea devine din ce in ce mai buna aplicand sintagma ‘producatorul recomandă consumul cu moderatie”  …

Sambătă am purces in grabă spre Bâlea Lac. Organizatorii au planuit dezvelirea unei placi comemorative in memoria lui Guy Kints ( precursorul parapantismului românesc) . Ceremonia a fost tristă si am apucat sa spun cateva cuvinte cu glasul sugrumat de emotie despre personalitatea si mai ales viata lui dedicata in final românilor zburători. Acum cativa ani nu m-as fi gandit niciodata sa fiu pus intr-o asemenea ipostază cata vreme Guy era prezent, arzând si trăind cu bucurie fiecare minuțel din viata lui, din viata noastra si din modul nostru de viata care este mai mult decat un sport.

Am zburat pe versantul sudic, intresant, cu plafon jos si vant taricel, cu decolare de langa drum…Imi adusesem aminte ca primul care a decolat acolo pe versantul sudic a fost evident Guy Kints cu Marco Remo. Au urcat in ziua aceea la 3800 m…Decolarea a fost din parcarea de pe marginea drumului…Guy a fost extrem de impresionat de loc incat si dupa ani isi aducea aminte. I-am intrebat ca cum de este asa de excitat de locul acela pentru ca in Alpi este plin de asemenea minunatii parapantistice dupa umila mea parere, mai tari si mai vanoase decat Fagarasul. Mi-a explicat ca prin constructia lor Fagarasii sunt unici intrucât sunt un masiv cu o creasta principala unica si cu mici derivatii. Diferenta de nivel este importanta pe distante scurte, orientarea Est-West ii face excelenti pentru cros dintr-un capat in altul…Alpii in schimb sunt un masiv intins, latzit si labartat pe mari distante si contrastul Creasta-Campie este prezent mai putin si mai putin spectaculos, ceea ce m-a dus cu gandul la ce spunea acelasi Guy cu ani in urma ceva de genul “nu trebuie sa va rusinati ca sunteti români, trebuie sa fiti mândri ca sunteti așa cum sunteti, diferiti si cei mai prietenosi europeni” . Prin urmare Fagarasul nostru si numai al nostru este unic in felul lui si demn de admirat , zburat si respectat. A fost o lectie teribila pentru mine si care mi-a adus o mare usurare si mi-a inlăturat pentru totdeauna sindromul de cetațean din lumea a treia pe care , din pacate, sunt mulți români ce il mai au incă si fac paradă de el ostentativ in diverse circumstante, in care isi improasca țara natală cu căcat putrid de parca doar soarta i-a facut sa se nască aici si ei nu au nicio vină că nu s-au născut in America unde le era locul si li se cuvenea. Exhibitia lor antiromâneasca de cele mai multe ori devine hilara si mai ales caraghioasa….Uneori cand dau peste de-alde de-astia le povestec cât de ghinionisti ar fi fost sa se fi nascut in Bangladesh….Am venit cu tara asta din vremurile grele ale lui Ceașcă împărat si ne-am trezit in fața capitalismului victorios speriați, nepregătiți si mai ales umili ca rezultat al umilintei vietii noastre anterioare lui ’89. La contactul brusc si neasteptat cu dezinvoltura celor fara griji de dincolo de fosta Cortina de Fier, reactia noastra a fost in general neasteptata si ca urmare a bagajului nostru cu care ne-am prezentat in fata lumii scapati de comunism… Pt cei care sunt mai tineri si nu isi aduc aminte, distractia noastra principala pe vremea lui Ceau Ceau a fost să citim, ca de teveu nici vorba. Uneori am servit teatru si filme pe video in ultimii ani de bezna…Inainte nu le aveam nici pe alea…Prin urmare strainii care au aparut curiosi imediat după revolutie, au dat peste niste cetateni cititi, in general vorbitori de limbi straine mai numerosi decat au crezut ei ca se poate, foarte deschisi si mai ales prietenosi pentru ca era de fapt o adaptare la mediul intunecat in care am trait… Eu personal aveam “decat” 30 de ani la vremea aceea…. Prin urmare surpriza lor a fost maxima, inclusiv a lui Guy Kints…Dintr-o data a gasit intr-o tara inapoiata in care nimic nu era cum trebuie si mai ales cum era el invățat, o cantitate de prietenie, umanitate si caldura incomensurabilă si mai ales total diferită de țara lui de origine…Urmarea o stiti, v-am mai spus-o. Am vrut sa fac aceasta scurta analiza pentru a intelege cu totii circumstantele in care Guy, un cetatean francez oarecare si anonim, a ajuns binefacatorul nostru si care a dat drumul bulgarelui zborului peste noi. S-a trezit peste noapte dependent de Romania. In ultimul lui an de viata imi aduc aminte de surpriza ce am avut-o pe cand l-am auzit vorbind corect romaneste. Peste iarna invatase la greu cu ajutorul unui ghid. Bineinteles cu accentul lui de Savoia de Sus dar vorbea corect. Era replica lui la faptul ca foarte multi dintre noi ii vorbeam limba mai mult sau mai putin stangaci, ca urmare a educatiei comuniste anterioare ( Ceasca nu a facut numai lucruri rele prin urmare…)

Dezvelirea plăcii realizate cu ajutorul lui Nea’ Liviu, un alt mare prieten de-al lui Guy.

De atunci, scapând de sindromul de mai sus amintit, am devenit eu personal un tip să zicem mai complet si in anii care au urmat în numeroasele contacte avute in mediul de afaceri si in diverse ocazii cu persoane din multele tari din cinci continente, pe care am avut bucuria sa le străbat, am scos pieptul meu de român in fata, mandru de mine si de tara mea asa de imperfecta cum este ( pt ca nici altele nu sunt mult mai bune ci doar au un sistem legislativ mai bine pus la punct…) Cu alte cuvinte contributia lui Guy a fost pe multiple planuri si cine a avut ochi si urechi sa vada si sa priceapa a inteles ca zborul predat si initiat de el a avut nebanuite dimensiuni. A fost generator de deschidere, reducator de inhibitii si in acelasi timp un mare educator. Uneori am crezut ca atitudinea lui vine din prietenie si sa zicem, este circumstantiala, pentru ca, câtă vreme esti musafir in bătătura cuiva, nu-i faci acestuia observatii si comentarii ca ciorba este veche, friptura atoasa și fața de masă găurită.
Prin urmare, miscarea noastra parapantistica, propagata incepand cu 1991 si care s-a dezvoltat arborescent si cu coborasuri dar mai ales cu suisuri constante , in masura in care o populatie, masa de oameni, poarta in codul ei genetic personalitatea liderilor sai trecuti si prezenti, asa si noi suntem suma celor dinainte ce ne-au invatat de am devenit ceea ce suntem.

In rest imbulzeala mare pe Tranfăgărăsan, toata lumea in concediu, vânzători de suveniruri peste tot si mai ales de halviță buna si dulce ca in copilaria mea. Frig de să te  caci pe tine nu alta.
Am plecat duminică după ce ne-am strans tabăra și am luat-o spre Sibiu.

Dupa cum stiti, soseaua merge paralel cu Maria sa – Fagarasul. Din căldura mașinii se zăreau in stanga crestele  inalte, crestate si semetze răsărind brusc si abrupt din campie, ducându-mă cu gandul la scheletele reptilelor sauriene vazute de mine la Metropolitan Museum NY si care erau disproporționat de mari intocmai ca niște vele, crescute din apofiza vertebrelor. Paleontologii spuneau ca aceste reptile isi foloseau creasta să impresioneze adversarii dar si să-si răceasca organismul din vremile calde ale Jurasicului. Deci Fagarasul isi itea creasta în ceruri în ziua aceea călduroasă sa-i răcorească pe parapantisti si să-i impresioneze pe privitori si adversari…ha ha ha …

Ne-am dus mai tarziu prin Sibiul renovat excelent si am văzut nu stiu pentru a câta oară Muzeul Bruckhental. Mi-era dor de cei doi Bruegeli cel tânăr si cel betrin, cu peisajele lor de iarna olandeză si de P. Paul Rubens.

Târziu in noapte am ajuns acasă.

Și dacă printre cei ce veti citi aceste rânduri sunteti unii ce mai aveti tendinte de a răspândi fecale putride la adresa țărișoarei noastre dragi, va conjur să vă ganditi de doua ori inainte de a o face, pentru ca săraca, așa bună si rea cum este, este a noastră si mai ales este unică si respectabilă dupa cum suntem fiecare din noi in legea noastră, si daca nu mi-ti credea, filozofi iti rămânea…

ca si pupatzi,

Gheorghe

Incoming search terms:

• henschel hs 129 (4)
• filme avioane (4)
• gheorghe muresan parapanta (3)
• filme cu avioane 2011 (3)
• in memoria lui guy kints (2)
• accident parapanta septembrie 2011 (2)
• florin laslo parapanta (2)
• fagarasulnostru ro (2)
• filme cu avion (1)
• poti deveni simpatizant ND fara sa devii membru ND (1)