De Valentin Vasilescu
Avionul experimental Bell X-1
Chiar daca naveta Silbervogel, destinata sa bombardeze teritoriul SUA, n-a apucat sa fie construita, germanii au realizat in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial cateva avioane de mare viteza, propulsate cu motoare racheta precum Messerschmitt Me 163 Komet si Bachem Ba 349 Natter. Compania americana Bell Aircraft, pentru care lucra fostul general nazist Walter R. Dornberger, a primit in 1946 un proiect de cercetare, din partea NACA (National Advisory Committee for Aeronautics), NASA de azi si a armatei SUA, prin care sa testeze posibilitatea zborului unei capsule cu aripi la viteze supersonice. Contractul prevedea ca firma Bell sa realizeze 3 avioane experimentale XS-1, fara scaun ejectabil si cu unghi de sageata al aripii zero, care sa aiba lungimea de 9,4 m, anvergura de 8,5 m, suprafata portanta de 12 m patrati, masa maxima la decolare de 5.557 kg, plafonul de serviciu 21,900 m si viteza maxima de 1.540 km/h.
Acest prototip denumit Bell X-1, avea sa fie primul din seria avioanelor experimentale americane, destinate sa testeze noile tehnologii. Dupa 9 zboruri planate, realizate de pilotul Jack Woolams in ianuarie-februarie 1946, avionul X-1-1 ( Bell X-1A ) s-a intors la firma Bell pentru motorizare. Pentru a realiza parametrii impusi, avionul a fost echipat cu un motor racheta XLR-11-RM3 dispunand de 4 camere de ardere, functionand cu alcool etilic si oxigen lichid, produs de Reaction Motors, care avea tractiunea de 2.700 kgf si timpul de functionare de 300 de secunde. Tractiunea motorului era sporita treptat, prin aprinderea succesiva a celor 4 camere de ardere. In perioada septembrie 1946 – iunie 1947 pilotul de incercare Chalmers Goodlin a executat 26 de zboruri in regim subsonic cu avionul Bell X-1A la baza Edwards din California. Statul american a oferit o recompensa de 150.000 USD pilotului care depasea viteza sunetului, astfel ca pe 14 octombrie 1947, capitanului Charles “Chuck” Yeager, i-a revenit misiunea sa piloteze Bell X-1A in zborul cu numarul 50. Avionul Bell X-1A a fost urcat la 11.000 m, acrosat in cala de bombe a B-29, de unde s-a desprins si a accelarat inregistrand 1.299 km/h (Mach 1.06).
Incepand din 2 aprilie 1948, a fost utilizat al doilea prototip Bell X-1B, similar cu Bell X-1A, numai ca avea aripa in sageata, cu profil subtire, era echipat cu senzori destinati cercetarii incalzirii cinetice la viteze mari si dispunea de mici rachete pentru controlul evolutiei in cele 3 axe. In cele 27 de zboruri efectuate avandu-l la manse pe pilotul Jean “Skip” Ziegler, Bell X-1B a furnizat cateva raspunsuri la fenomenele aerodinamce petrecute in apropierea vitezelor de 2,451 km/h (Mach 2) si la altitudini mai mari de 20 km. Ultimul zbor al lui Bell X-1B a avut loc pe 12 decembrie 1953 si l-a avut ca pilot tot pe Chuck Yeager. El a urcat la altitudinea de 22.700 m si a stabilit noul record de viteza la 2.608 km/h (adica 724.5 m/s sau Mach 2.44).
Avionul a intrat intr-o miscare de buffeting (tangaj oscilatoriu) supunand pilotul la acceleratii peste 8 G si rezultand spargerea cupolei cu casca de zbor. Yeager a recapatat controlul comenzilor abia la 7,620 m de unde a coborat si a aterizat in siguranta. Al treilea prototip din seria Bell X-1 a fost X-1E prevazut cu un parbiz reproiectat, in forma de cutit aerodinamic. Pe fuselaj si aripa au fost montati 343 de senzori pentru masurarea fortelor aerodinamice. Primul zbor al lui Bell X-1E a avut loc pe 15 decembrie 1955 si pana in 1958 a efectuat 21 de zboruri de testare. In septembrie 1958, dupa o serie de alte 5 zboruri, pilotul John B. McKay a atins viteza de 3.675 km/h (1.021 m/s sau Mach 3) si programul Bell X-1 s-a incheiat.
Incoming search terms:
Mesaje asemănătoare:
Categorie:: Editorial, Elicoptere
Autorul acestui articol: Sebi. Vezi profilul complet.
