Totul despre Girocopter- partea XII- Pilotarea girocopterului

Pilotarea girocopterului

În acest capitol vom prezenta manevrele de pilotare a unui girocopter. Vom începe cu procedurile specifice la sol şi vom continua cu manevrele din timpul zborului. Vom detalia procedurile de decolare şi aterizare. Totuşi, pilotul trebuie să ţină cont că există o mare varietate de girocoptere, cu perfomanţe diferite. De aceea, pentru pilotarea în condiţii de maximă siguranţă, pilotul-comandant trebuie să fie familiarizat cu procedurile specifice aparatului pe care îl zboară, impunându-se cunoaşterea perfectă a domeniului de zbor al acestuia.

Inspecţia dinaintea zborului

În calitate de pilot-comandant al aeronavei, pilotul este singura persoană în măsură să stabilească dacă girocopterul este pregătit pentru zbor.

Utilizarea unei liste de verificare la efectuarea controlului aparatului înainte de zbor va asigura o verificare completă, corectă şi metodică a pregătirii aparatului pentru zbor. Pentru girocopterele care nu dispun de o asemenea listă de verificări, este recomandat să se întocmească una din timp, care să fie utilizată apoi în faza inspecţiei aparatului dinaintea zborului. În acest fel, pilotul va avea garanţia că nu a uitat să verifice nici unul dintre elementele importante.

Amenajarea cabinei

După finalizarea inspecţiei aeronavei dinaintea zborului, se va trece la pregătirea cabinei. Este esenţial de ştiut că, exact ca în cazul aeronavelor mari, utilizarea adecvată a spaţiului disponibil în cabină contribuie la sporirea siguranţei. Particularitatea aeronavelor dotate cu o cabină mică, aşa cum este cazul girocopterului, este aceea că spaţiul trebuie utilizat pentru a eficientiza la maxim potenţialul oferit. Amplasarea şi accesiblitatea la mijloacele de navigaţie (hărţi, echer, stilou etc.) trebuie studiate minuţios. Girocopterle cu cabină deschisă trebuie să facă faţă, în plus, problemei vântului în timpul zborului.

Demarajul motorului

Utilizarea unei mari varietăţi de motoare pe girocoptere impune utilizarea unei a doua liste de verificare. Această listă este utilă şi în cazul motoarelor specifice şi trebuie să cuprindă operaţiunile de demarare. Consultând o asemenea listă, pilotul va spori siguranţa proprie dar şi a celorlalţi, evitând deteriorarea motorului sau a elicei. De aceea, în cazul în care manualul de zbor specific aparatului nu include o astfel de listă, se recomandă realizarea şi utilizarea uneia. În plus, familiarizarea pilotului cu procedurile de demarare, şi efectuarea acestei proceduri de către el, nu numai că va spori gradul de siguranţă, dar îl va obişnui şi cu tehnica necesară demarării motorului în condiţii exterioare neprielnice (frig, umiditate etc.).

O elice în rotaţie este periculoasă, prin însăşi natura sa. De aceea, se impune atenţie în timpul demarării motorului şi a prelansatorului. Înainte de pornirea acestor elemente, trebuie verificată zona din apropierea elicei, pentru a evita orice fel de accidente. O atenţie deosebită trebuie acordată copiilor, adesea extrem de imprevizibili.

Deplasarea pe pista

Spre deosebire de un elicopter (care poate efectua cea mai mare parte a translaţiilor în zbor), un girocopter are nevoie de o zonă de pistă pentru efectuarea decolării şi a aterizării. Din acest motiv se impune atenţie sporită, mai ales pe parcursul deplasării aparatului de zbor către zona de decolare şi, ulterior, spre zona de hangarare. Este important ca un girocopter să nu se deplaseze în apropierea persoanelor sau obstacolelor cu elicea în mişcare, operaţiunea de prelansare trebuind executată doar în zona special prevăzută. De asemenea, viteza de deplasare a aparatului pe sol nu trebuie să o depăşească pe acea a unui pieton, viteză care trebuie ajustată în funcţie de circumstanţe.

La deplasarea pe sol, girocopterul va fi dirijat ca orice altă aeronavă. Se va folosi roata mobilă de bot şi, când se impune, frânele independente de pe roţile laterale. Aceste frâne independente permit frânarea cu aplicarea unei puteri de frânare diferită de la o roată la alta şi rotirea aparatului cu o rază foarte redusă de bracare. De remarcat că pe anumite girocoptere numai roata din faţă este prevăzută cu o frână. Cu acest dispozitiv, roata nu acceptă decât o fracţiune redusă din greutatea aparatului, ceea ce reduce eficienţa de frânare. Un alt incovenient este acela că este imposibil să se utilizeze în acest caz o frânare diferenţială, ceea ce sporeşte raza de bracare.

În staţionare, elicea unui girocopter trebuie întotdeauna ancorată doarece o rafală de vânt, chiar şi slabă, poate determina rotirea şi oscilaţia acesteia.

Oscilaţia elicei

În cazul în care viteza de rulare imprimată aparatului este prea mare, iar acest lucru se produce înainte ca elicea să ajungă la viteza de rotire necesară, există riscul, pe girocopterele prevăzute cu elice de balans, să apară oscilaţii. Acest lucru se datorează fluxului de aer excesiv, rotirea fiind prea lentă şi determinând apariţia fenomenului de disimetrie de portanţă. Astfel, disimetria de portanţă între pala de avans şi cea de recul conduce la creşterea unghiului de oscilaţie peste a aceluia de mişcare pe verticală care permite oprirea capului elicei. În această situaţie, palele vor lovi opritoarele şi vor produce vibraţii violente ale manşei, resimţite pilot. Frecvenţa acestor vibraţii depinde de viteza de rotaţie a elicei, palele lovind opritoarele de două ori la fiecare rotaţie completă. Dacă oscilaţia elicei nu este oprită imediat, situaţia poate deveni periculoasă, deoarece palele încep să cedeze. Cauza este inexistenţa unei forţe centrifugale suficiente care să le rigidizeze de ajuns atâta timp cât rotaţia elicei este lentă.

Oscilaţia palelor (practic îndoirea elastică a palei) va avea drept consecinţă repartizarea inegală a portanţei de-a lungul fiecărei pale. Acest fenomen, combinat cu lovirea opritoarelor, creează o ondulare a palelor care se amplifică, iar în cazuri extreme palele elicei pot intra în contact cu solul sau elicea propusivă.

Viteza prea ridicată în timpul rulării sau rafalele de vânt puternice  riscă să genereze „oscilaţia” elicei; dacă această mişcare nu este oprită imediat, se poate ajunge în situaţia ca o pală să intre în contact cu solul, elicea  sau deriva.

Pentru a evita oscilaţia, dacă elicea autoportantă se roteşte lent, deplasarea trebuie să se facă întotdeauna la viteze mici. Totodată, trebuie urmărită direcţia şi viteza vântului. De exemplu, dacă girocopterul se deplasează cu vântul bătând din faţă („vânt de faţă”), iar acesta bate cu 10 km/h, viteza aerului care traversează elicea va fi cu 10 km/h mai mare decât viteza girocopterului. De aceea, se impune ca, în prezenţa vântului, viteza girocopterului să fie ajustată corespunzător.

La prelansarea elicei în timpul deplasării, dar numai după ce pilotul s-a asigurat că rotirea acesteia nu va intra în contact cu o persoană sau un obiect, manşa va fi trasă, elicea fiind rotită accelerat, dar fără a o brsuca. Dacă această începe să oscileze, manşa trebuie împinsă imediat în faţă (pentru a reduce unghiul de incidenţă al discului elicei) simultan trebuind redusă şi viteza girocopterului (reducând gazul şi frânând dacă este nevoie).

Reducerea unghiului de incidenţă al elicei reduce şi fluxul de aer care intră în elice şi va înlătura şi oscilaţia palei dacă aceasta s-a produs (eliminând şi riscul de coliziune al palei cu elicea propulsivă, deriva sau solul).

Data viitoare vom decola! Pana atunci, ramaneti pe frecventa!

Incoming search terms:

• pilotare girocopter (3)
• cum se piloteaza un girocopter (2)
• girocoptere rusesti (2)
• lista utilizate motoarele (1)