Avionul JAS39-Gripen

[ 0 ] 30 martie 2011 | Mihai Nazare

Conceput în urmã cu aproape douã decenii pentru a satisface cerintele fortelor aeriene suedeze (Svenska Flygvapnet) pentru un avion multirol, JAS 39 Gripen este în prezent unul din aparatele aflate în primele rânduri ale competitiei pentru înzestrarea fortelor aeriene ale lumii la acest început de secol, alãturi de Eurofighter Typhoon, Dassault Rafale, JSF, F/A-22 Raptor, precum si variantele moderne ale Su-27, MiG-29 sau F-16 si F/A-18.

Gripen a intrat oficial în dotarea aviatiei suedeze în 1996, pilotii fiind proveniti în totalitate dintre cei care anterior zburaserã Viggen sau Draken. Abia în februarie 2003, primii sase piloti au trecut direct pe Gripen dupã antrenamentul de bazã pe Sk60.
Viitorii piloti utilizeazã si trei categorii de simulatoare: simulatoare sisteme avion AST, simulatoare multimisiune MMT si simulatoare complete de misiune FMS.
Pânã la începutul anului 2003 fuseserã livrate un total de 116 avioane , din care 102 monolocuri JAS 39A si 14 bilocuri JAS 39B, care acumulaserã 29299 ore zbor în 41220 iesiri(din care 27437 ore, respectiv 38795 iesiri efectuate de avioanele monoloc). În iunie 2003 numãrul avioanelor livrate se ridica la 130.
În jurul anului 2007, cele 204 aparate contractate ( Lot 1, 2 si 3) vor fi în dotarea a 8 escadrile din componenta a 4 unitãti(F4, F7, F17 si F21) .
Avioanele comandate de Svenska Flygvapnet au fost împãrtite pe loturi astfel:

Lot 1 – contractat la 30 iunie 1982 include:
- 5 avioane de test (de la 39-1 la 39-5)
- 30 avioane monoloc de serie ( de la 39.101 la 39.130)
Lot 2 – contractat la 30 iunie 1992 include:
- 96 monolocuri (de la 39.131 la 39.226)
- 14 bilocuri (de la 39.801 la 39.814)
Lot 3- contractat la 30 iunie 1997 include:
- 50 monolocuri (de la 39.227 la 39.276)
- 14 bilocuri (de la 39.815 la 39.828)

Variantele destinate aviatiei suedeze sunt urmãtoarele:

varianta monoloc JAS 39A(de la 39.102 la 39.129 si de la 39.131 la 39.206);
varianta biloc JAS 39B( de la 39.801 la 39.814)
varianta monoloc de nouã generatie JAS 39C( de la 39.208 la 39.276)
varianta biloc de nouã generatie JAS 39D(de la 39.815 la 39.828)

Ultimele 20 de avioane JAS 39A din Lot 2(de la 39.207 la 39.226) au fost desemnate a fi aduse din fabricatie la standardul JAS-39C si eliminând astfel necesitatea unei modernizãri extensive ulterioare.
Avionul 39.101 a fost retinut pentru programul de încercãri, 39.130 a fost convertit în varianta biloc si a primit numãrul 39.800, iar avionul 39.207 a fost si el alocat pentru programul de încercãri si a primit numãrul 39-6, acesta fiind considerat avionul de test aferent configuratiei JAS 39C.
Ca urmare a acordului de marketing încheiat de JAS IG si British Aerospace (în prezent BAE Systems) în iunie 1995, urmatã de achizitia de cãtre aceasta din urmã a unui important pachet de actiuni (35%) ale SAAB în aprilie 1998, activitatea de promovare a avionului la export s-a intensificat , iar primele rezultate nu au întârziat sã aparã – în noiembrie 1998 avionul a fost selectionat pentru înzestrarea fortelor aeriene sud-africane începând din 2007.
Linia de productie pentru avioanele sud-africane a fost inauguratã oficial la fabrica SAAB Aerosystems(fostã SAABAerospace) din Linköping în data de 10 octombrie 2003 în prezenta presedintelui adjunct al Africii de Sud, dl. Jacob Zuma. Primul din cele 28 de aparate comandate de Africa de Sud (19 monolocuri si 9 bilocuri) se aflã deja în montaj.
În data de 3 septembrie 2001 a fost creatã societatea Gripen International, cu scopul dprincipal de a intensifica eforturile de export ale avionului, societatea fiind prezentã cu oferte sau cel putin cu campanii de promovare pe majoritatea pietelor vizate.
Avioanele aflate în fabricatie la sfârsitul ultimului deceniu erau însã aparate în configuratia Lot 2, realizate dupa cerintele specifice ale Flygvapnet. Aceste aparate, desi performante din punct de vedere al echipãrii, nu corespundeau standardelor de export si cu atât mai putin normelor NATO, ridicând într-o oarecare mãsurã probleme de interoperabilitate.
Pe lângã promovarea la export, si în Suedia, a apãrut dezideratul unei mai mari implicãri a Svenska Flygvapnet în misiuni internationale de mentinere a pãcii alãturi de fortele NATO.
În acest sens, în octombrie 2002, sase avioane Gripen din cadrul escadrilei a 2-a a F10 au participat la exercitiul “ NORDIC AIR MEET”, desfãsurat la la baza aerianã Örland din Norvegia, alãturi de F-16 norvegiene si F-18 finlandeze, iar în septembrie 2003 un numãr de 8 aparate JAS-39A din cadrul F17 “Blekinge” de la baza Ronneby au luat parte la exercitiul multinational Cooperative Key 2003, desfãsurat în acest an la Plovdiv în Bulgaria.
Tot în septembrie 2003, douã avioane Gripen din cadrul F7 au luat parte în Statele Unite la celebrarea a 100 de ani de aviatie la invitatia USAF. Avioanele au efectuat primul zbor transatlantic al unor aparate de acest tip, zburând via Scotia, Islanda, Groenlanda si Canada si aterizând în data de 15 seprembrie la baza aerianã Andrews de lângã Washington.
Începând de la 1 ianuarie 2004 va fi creatã forta de reactie rapidã a fortelor aeriene suedeze (SWAFRAP) dotatã cu avioane Gripen. Un numãr de opt aparate JAS 39A si un personal de 280 de oameni for fi afectati SWAFRAP. Unitatea va fi în alertã permanentã de 30 zile si va fi capabilã de a ajunge în teatrul de operatii indicat în termen de 15 zile de la primirea aprobãrii. Avioanele din SWAFRAP vor trebui sã fie capabile sã se deplaseze în zbor de la orice locatie din strãinãtate situatã pe o razã de pânã la 4000 km fatã de Bruxelles.
Avioanele Lot 3 – 50 avioane simplã comandã JAS-39C si respectiv 14 dublã comandã JAS-39D, urmau sã fie compatibile cu standardele de interoperabilitate NATO si ICAO, iar varianta destinatã exportului, denumitã initial JAS-39X urma sã fie derivatã din acestea.
Avioanele Lot 3 vor avea cabina echipatã cu sistem de afisare EP-17 ce include HUD cu capabilitate de a primi imagini video de la sistemul de vizare în infrarosu si 3 display-uri color cu cristale lichide MFID-68 cu dimensiunea de 6in X 8 in (157mm X 210 mm) , testate în zbor la bordul Gripen , conform celor anuntate în data de 17 iunie 2001. Display-urile, furnizate de firma americanã L-3 Communication, oferã o suprafatã de afisare mai mare cu 70% si eliminã total aparatele analogice. Calculatorul cu procesoare PP12 care genereazã informatia graficã pentru afisaje, este compus din douã sectiuni, fiecare din acestea controlând douã din afisaje pentru redundantã. Amplasarea noilor display-uri a determinat ridicarea panoului de protectie al bordului (fapt care a redus vizibilitatea cu 3%), iar mansa a fost deplasat ã usor spre spate. Toate afisajele vor fi în limba englezã, cu scalele gradate atât în sistemul metric, cât si în cel imperial.
Display-ul din stânga (Flight Data Display – FDD) prezintã datele de zbor si înlocuieste aparatele de bord conventionale, cel din dreapta (Multi Sensor Display – MSD)prezintã informatiile despre tinte primite de la senzorii de bord, iar cel central(Horizontal Situation Display – HSD) prezintã o hartã generatã de calculator, pe care este suprapusã situatia tacticã.
În partea stângã, sub FDD se aflã unitatea de control si afisare a comunicatiei, sub acesta se aflã panoul de control audio, iar în partea dreaptã, sub MSD se aflã panoul de avertizare.
Cabina este compatibilã cu sistemele de vizare pe timp de noapte (NVG).
Avionul dispune de un sistem de navigatie integrat NINS, pentru aterizare autonomã conform Cat I ICAO a fost dezvoltat sistemul NILS.
NINS era instalat deja pe 36 avioane la nivelul anului 2002 si începuse instalarea pe alte 40 de avioane.
NINS se compune dintr-un sistem de navigatie inertial INS cu girolaser, integrat cu un sistem de navigatie raportat la teren (TERNAV). Noul sistem primeste date de la calculatorul de date aerodinamice ADC, de la radar altimetru (RALT), de la receptorul GPS si de la sistemul de radionavigatie DME. Fuzionarea datelor de la acestea se face print-un filtru Kalman. TERNAV foloseste un soft care include sistemul de informare geograficã(GIS), o bazã de date pentru elevatia terenului survolat, obstacole, acoperirea terenului, date despre piste.
Sistemul de identificare amic-inamic (IFF) incorporeazã modul 4 de lucru, conform standard NATO Mk.XII.
Avioanele de export vor putea avea instalat un sistem de teletransmisie a datelor Link16, diferit de sistemul utlizat de aviatia suedezã si, se pare, inferior acestuia, dar care utilizeazã frecvente si viteze de transfer similare. Printr-un adaptor instalat la bord, avioanele Gripen compatibile NATO se vor putea cupla la reteaua de datalink a NATO.
Sistemul de oxigen permite generarea acestuia la bord (OBOGS), din aerul prelevat de la motor, rezervoarele de oxigen lichid fiind astfel eliminate.
Avionica de bord este centratã în jurul procesorului D96(MACS).
Soft-ul avionicii instalat la bordul avionului a fost deasemeni îmbunãtãtit anual, varianta instalatã în 2002 pe avioanele în serviciu fiind E15.1. Update-urile care vor fi necesare în urmãtorii 5 ani sunt necesare pentru integrarea containerului de recunoastere, a rachetei aer-aer IRIS-T, a sistemului automat de evitare a coliziunii în trafic(Auto ACAS), a cãstii cu vizor integrat si updatarea sistemelor de navigatie NINS si aterizare NILS.
Când JAS39C va intra în serviciu în ianuarie 2004, avioanele vor avea instalat ã versiunea E17.1.
Similar, soft-ul sistemului de comenzi a ajuns la R14.
Avioanele destinate Suediei vor avea instalat un nou sistem de comunicatie si datalink CDL39 si un sistem îmbunãtãtit de luptã electronicã EWS 39, ce va include un sistem de avertizare de radiolocatie (RWR), dispersori de dipoli si capcane termice (chaff&flare) si un sistem intern de bruiaj activ.
Pentru misiuni de recunoastere, aparatele suedeze vor fi echipate cu un sistem modular de recunoastere aerianã System 39, ce va fi livrat în cursul anului 2004 si va deveni operational în 2005.
La nivelul anului 2000, avioanele Gripen în serviciu demonstraserã un timp mediu între defectiuni(MTBF) de 7,6 ore(tinta este de 9 ore), 12 ore manoperã la ora de zbor(tinta este de 10 ore) si refacerea capacitãtii de zbor în 10 minute, iar pentru pregãtirea unei misiuni cu utilizarea armamentului greu – 20 min..
Alte echipamente destinate avioanele de export sunt sistemul de vizare în infrarosu SAAB Dynamics IR-OTIS montat în fata cabinei. Pentru misiuni de recunoastere este oferit containerul Vinten Vicon 70 Srs 72C.
Casca cu vizor integrat IHMD(variantã a celei destinate Eurofighter ) va echipa avioanele destinate Africii de Sud din 2007 si va fi realizatã în cooperare de SAAB Aerosystems, BAE Systems si firma sud-africanã Cumulus. BAE Systems si SAAB Aerosystems au încheiat un contract pentru integrarea acestei cãsti pe Gripen la Le Bourget 2003, primele teste urmând a începe în 2005).
JAS 39C este echipat cu o nouã unitate auxiliarã de putere (APU) Hamilton Sundstrand (introdusã începând de la avionul 39.207 si va fi instalat retroactiv pe toate aparatele Lot 2), care înlocuieste sistemul anterior Microturbo, considerat a fi foarte zgomotos. Sistemul de control al mediului (ECS) a fost deasemeni îmbunãtãtit.
Motorul RM-12UP va avea sistem de control integral digital(FADEC).
Avioanele începând cu 39.207 si cele destinate exportului dispun de de o prizã de realimentare în zbor escamotabilã hidraulic, amplasatã pe partea stângã a fuselajului, deasupra prizei de aer.
Din punct de vedere structural, aripa si trenul de aterizare au fost ranforsate pentrua poermite acrosarea de armament greu. Avioanele de export vor avea o resursã de zbor de 8000 ore, dar penru avioanele destinate Suediei, aceasta este limitatã la 4000 de ore, date fiind conditiile vitrege de exploatare din aceastã tarã.
Pilonii de acrosare compatibili NATO cu interfatã MIL Std 160 vor permite acrosarea de armament NATO, inclusiv bombe ghidate laser. Un avion Gripen (nr. 39101) a efectuat mai multe zboruri cu bombe standard NATO Mk.82.
Î n data de 7 februarie, acelasi avion a efectuat primul zbor având acrosat sub priza de aer din dreapta(punctul de acrosaj nr.4) containerul de iluminare laser Zeiss Optronics Litening G-III, cu rezolutie de 640 x 512 pixeli.
În data de 11 iunie 2003 în poligonul de la Vidsel din nordul Suediei au avut loc primele teste de separare ale noilor acrosaje compatibile NATO destinate a echipa Gripen.
Scopul testelor a fost de a verifica separarea în sigurantã a acrosajelor de avion si analizarea caracteristicilor balistice ale acestora. Primele teste de separare au fost efectuate cu o bombã MK83 de 500 kg, apoi si cu noul rezervor suplimentar EDTL (Export Drop Tank Large) furnizat de Sergeant Fletcher si destinat avioanelor de export. Restul testelor efectuate, adicã lansarea unei bombe MK82 de 225 kg si a unei bombe ghidate laser GBU-10 Pveway II de 908 kg. În paralel cu aceste lansãri au fost încheiate testele de adaptabilitate la mediu în zbor pentru containerul de iluminare laser Zeiss Optronics Litening G-III, , acrosat sub priza de aer din dreapta.
Acrosajele au fost lansate de la bordul celui de-al treilea prototip al Gripen (39-3). Testele vor continua cu lansarea a aproximativ 10 tipuri de acrosaje, inclusiv o lansare a patru bombe MK82. Printre armele care vor fi supuse testelor sunt incluse bombele ghidate laser GBU-12 de 225 kg si GBU-16 de 454 kg, precum si ultima variantã a rachetei Maverick ghidatã în infrarosu AGM-65G si lansatorul asociat acesteia LAU-117, pentru aparatele destinate exportului.
Containerul de iluminare laser si bombele ghidate laser fac parte din pachetul de armament de precizie (PWS 39) ce va fi operational în 2005.
JAS 39C va fi echipat începând din 2004 cu un radar modificat PS-05A Mk.3 (avioanele având în prezent radare Mk.1 si Mk.2), dotat cu un nou procesor. Pentru avioanele de export se realizeazã varianta PS-05A Mk.3X. Având în vedere dezvoltarea de sisteme pentru Gripen pentru utilizare dupã 2010, Ericsson lucreazã la radarul cu scanare electronicã activã denumit generic NORA (prescurtarea de la cuvintele “nu doar un radar”) si care are la bazã tot radarul PS-05A.
Armamentul aer-aer disponibil pentru aparatele de export include AIM-120B/C5 AMRAAM si AIM-9L/M Sidewinder, iar pentru misiuni de atac la sol avionul poate utiliza rachete AGM-65D/G/H Maverick, container DWS 39 (Bk 99), bombe ghidate laser GBU-10 si GBU-12 Paveway II (împreunã cu containerul de iluminare laser Litening), bombe neghidate din seria Mk 80 ( Mk82 si Mk83) si racheta antinavã the Rb 15F. În viitorul apropiat vor fi integrate rachetele aer-aer IRIS-T, R-Darter, Python IV, ASRAAM si Meteor , iar pentru misiuni de atac la sol vor putea fi oferite racheta KEPD-150/-350 Taurus, bomba ghidata electroptic Spice, racheta antitanc Brimstone si chiar JDAM, JSOW si Paveway III(dacã SUA va permite exportul acestora), precum si bomba ghidatã laser IAI NG-LGB.
Avionul cu numãrul 39.207 (cel de-al 106-lea avion fabricat, primul dinte ultimele 20 de avioane Lot 2) a efectuat primul zbor în data de 29 aprilie 2002 si ulterior s-a alãturat celorlalte aparate din programul de încercãri (fiind renumerotat 39-6); acest avion a fost realizat la un standard intermediar între JAS 39A si JAS 39C, având instalate la bord noile calculatoare si priza de realimentare în zbor escamotabilã.
Primul avion realizat în configuratia JAS 39C de serie, cu numãrul 39.208 (de fapt al doilea dintre ultimele 20 de avioane Lot 2) a efectuat primul zbor în data de 14 august 2002, avându-l la comenzi pe pilotul de încercare al SAAB Mats Thorbiörnson si a fost predat oficial cãtre FMV ( administratia materialului destinat apãrãrii al armatei suedeze) la Linköping în data de 6 septembrie 2002.
JAS-39C vor intra în dotarea unei escadrile din cadrul F17 în 2004, iar din 2006 aceste avioane vor fi alocate fortei de reactie rapidã SWAFRAP.
Avioanele biloc JAS 39D nu vor fi utilizate pentru antrenament, acestea fiind destinate atât pentru conceptul de rãzboi în retea cât si pentru operare autonomã, si vor avea inclusi v c apacitatea de a comanda si controla avioane fãrã pilot (UAV si UCAV). Cabina din spate a JAS 39D va fi total independentã de cea din fatã, reproiectatã si dotatã special pentru comandã si control (C²), operatorul fiind la comanda diverselor scenarii de luptã. În alte tipuri de misiuni, în cabina din spate se va afla un ofiter cu sistemele de armament (WSO) sau acesta va deservi sistemele de senzori, efectua misiuni de recunoastere sau de suprimare a apãrãrii aeriene inamice (SEAD).
La a 45-a editie a salonului Aeronautic de la Le Bourget, Gripen International a prezentat un avion monoloc la standard de export, împreunã cu sistemele, senzorii (inclusiv vizorul în infrarosu IR-OTIS) si armamentul oferite ca optiuni, inclusi v c ele aflate în curs de integrare sau de perpectivã.
Cu ocazia salonului de la Le Bourget din iunie 2003, colonelul N ándor Kilián , comandantul adjunct al bazei aeriene de la Szolnok, Ungaria, a prezentat o expunere care dezvãluia motivele pentru care Ungaria a ales Gripen.
Ca urmare a acceptãrii în aliantã, Ungaria trebuia sã îsi reformeze fortele armate pentru a corespunde cerintelor NATO. În decembrie 2000 a fost emisã cererea de informatii pentru avioanele de vânãtoare.
Au fost luate în consideratie urmãtoarele variante:

modernizarea MiG-29 existente
F/A-18 Hornet
Mirage 2000-5
JAS 39A/B
F-16A/B

Alte aparate, precum Rafale sau Eurofighter au fost eliminate din start ca fiind prea scumpe.
Criteriile de selectie au fost:

avionul sã fie acceptabil in ceea ce priveste pretul initial de achizitie si costurile de exploatare;
avionul sã fie interoperabil NATO, capabil sã lanseze bombe ghidate laser si de a fi realimentat în zbor;
sistemul de armament sã permitã misiuni multirol, armamentul fiind acrosat pe piloni standard NATO;
avionul sã dispunã de senzori moderni si de tehnologie de ultimã generatie;
interfatã om masinã avansatã;
avionul sã fie fiabil si suportabil din punct de vedere financiar;

În urma evaluãrii au rezultat urmãtoarele:

modernizarea MiG-29 reprezenta o solutie pe termen scurt, ridica probleme de interoperabilitate NATO si de disponibilitate a avioanelor si pieselor de schimb;
F/A-18 dispunea de o gamã largã de arme , dar era scump, atât în ceea ce priveste achizitia si operarea;
Mirage 2000-5 era un avion realizat într-o tehnologie învechitã, capabil de a utiliza doar armament francez;
JAS 39A/B ridica probleme de interoperabilitate NATO, nu corespundea total din punct de vedere tehnic, dar era acceptabil din punct de vedere al costurilor;
F-16A/B avea capabilitate demonstratã în ceea ce priveste interoperarea în cadrul NATO, corespundea din punct de vedere tehnic si era acceptabil din punct de vedere costuri;

Astfel în februarie 2001 se ia decizia închirierii a 24 avioane F-16A/B.
Dar în aprilie 2001, guvernul suedez a prezentat o ofertã revizuitã pentru Gripen, mult mai atractivã din punct de vedere politic si financiar.
Oferta revizuitã este acceptatã, iar pe 10 septembrie 2001 se ia decizia închirierii în leasing pentru o duratã de 10 ani a 14 avioane JAS 39A/B( 12 JAS 39A si 2 JAS 39B, contractul fiind încheiat pe 20 decembrie.
În data de 3 februarie 2003, este încheiat un amendament la contract care prevede livrarea unor variante similare JAS39 C/D, pe deplin compatibile NATO, capabile de a fi realimentate în zbor, cabinã integral digitalã.
Avioanele destinate Ungariei, denumite EBS HU ( variantã de bazã de export- Ungaria) -12 monolocuri si 2 bilocuri, vor fi livrate începând cu trimestrul 1 al anului 2006(6 avioane), livrãrile fiind încheiate în 2007.
Avioanele vor avea baza la Keskemet si vor echipa complet escadrila a 2-a de vânãtoare tacticã Dongó (Viespea), cealaltã escadrilã (Puma) va continua sã utilizeze MiG-29.
Avioanele JAS 39 Gripen EBS HU vor avea majoritatea sistemelor disponibile si pe aparatele JAS 39C/D destinate Suediei.
Cerinte specifice ale aviatiei maghiare au fost introducere unui sistem IFF (identificare amic –inamic), compatibil cu standardul NATO Mk.XII , statii radio cu capabilitate Have Quick, pregãtire pentru instalare sistem datalink Link 16, functionalitate revizuitã asistemului de armament si software revizuit.
Armamentul aer-sol va include racheta AGM-65 Maverick, bombe ghidate laser, bombe conventionale Mk82 si Mk83, container DWS39, iar cel aer-aer rachetele AIM-9 Sidewinder si AIM-120 AMRAAM.
Gripen International si firmele sale partenere din Suedia(SAAB, actionarul majoritar al acesteia-Investor AB, Volvo) si Marea Britanie(BAE Systems) au pus la punct un program de contrapartidã (offset), ce va fi în beneficiul tãrii care achizitioneazã avioanele, va determina crearea de locuri de muncã si transferul de tehnologii cãtre diferite sectoare economice, în special spre industrie, pe întreaga duratã cât avioanele se aflã în serviciu(30-40 ani), precum si dupã aceea. Programul este sprijinit de guvernele suedez si britanic.
Conform datelor prezenate de Gripen International, programele derulate de firmele respective totalizeazã 30 miliarde euro în 30 de tãri.
Programul de offset se materializeazã atât sub forma offset-ului direct (legat de achizitia avioanelor Gripen)- ce include fabricatia unor componente sau sisteme sau chiar montajul final în industria de profil din tara beneficiarã, a offest-ului indirect –alte proiecte în domeniul aviatiei sau tehnicii militare care nu au legãturã cu Gripen, precum si offset îndrepat cãtre alte sectoare economice.
În prezent, peste 200 de tãri au legi care reglementeazã conditiile în care sã se desfãsoare programele de offset.
Finantarea achizitiilor de avioane Gripen este sprijinitã de Departamentul pentru garantii de credit la export (ECGD) din Marea Britanie si AB Svensk Exportkredit(SEK) din Suedia.
Pentru câmpul de luptã din jurul anului 2010, va fi oferit un Gripen dotat cu motor cu tractiune vectorialã (EJ200, M88 sau F414), cu rezervoare conforme la încastrarea aripilor, dotat cu radar cu scanare electronicã activã (acel NORA), cu un sistem de contramãsuri avansat ce va include avertizarea laser, avertizare apropiere rachetã cuplat cu lansarea de tinte false remorcate.