Abonare prin feed RSS Abonare prin feed email Urmează-ne pe Twitter Apasă Like pe Facebook Alătură-te grupului LinkedIn Devino prieten pe FlickrUrmează-ne pe YouTube

Totul despre Girocopter- partea V

[ 0 ] 19 ianuarie 2011 | Sebi

Comenzile girocopterului şi instrumentele de bord

Primele aparate de zbor din categoria autogirelor nu dispuneau decât de un sistem de comandă rudimentar şi erau caracterizate de o manevrabilitate redusă. Lucrurile au evoluat, iar girocopterele de astăzi, deşi şi-au păstrat simplitatea în modul de concepţie, au căpătat un grad foarte mare de manevrabiltate.

În cele ce urmează vor fi descrise comenzile de bază ale unui girocopter, precum şi instrumentele de pe tabloul de bord, acest ansamblu concurând la asigurarea siguranţei de zbor în condiţii de manevrabilitate şi performanţe deosebite.

  • Comanda cicilică

Comanda ciclică, cunoscută şi sub denumirea de sistem de comandă ciclic, este mijlocul care permite pilotului să încline rezultanta elicei în direcţia dorită. Această înclinare a elicei (din faţă în spate şi de la stânga la dreapta) permite controlarea completă a aparatului de zbor. Comenzile se realizează prin intermediul unei manşe (la unele tipuri de girocoptere, maneta de comandă era prezentă sub forma unei bare orizontale amplasată la nivelul umerilor sau chiar a capului pilotului) şi permite efectuarea de viraje, precum şi mişcări de urcare şi coborâre în plan vertical a girocopterului.

Transmiterea comenzii de la manşa sau maneta de comandă la capul elicei autoportante (de sustentaţie) se realizează cel mai adesea  prin intermediul tuburilor de comandă.

Unele girocoptere, pentru a elimina aceste tuburi intermediare de comandă, folosesc, aşa cum am mai descris până acum, aşa-numita manetă „suspendată”. Maneta suspendată, numit şi sistem de acţionare directă, este formată dintr-o ţeavă curbată, care pleacă de la capul elicei, până la nivelul pilotului. În cazul acestui sistem, sensul comenzilor este inversat raportat la sistemul convenţional. În acest fel, dacă maneta suspendată este împinsă în faţă, rotorul coboară spre spate ceea ce determină girocopterul să urce în înălţime. Dacă maneta este trasă spre spate, elicea se înclină în faţă, iar aparatul de zbor va coborî. La fel se întâmplă şi în cazul comenzilor pentru mişcările laterale, de asemenea inversate raportat la sistemul convenţional.

  • Comanda gazelor (maneta de gaz)

Comanda gazelor este destinată creşterii ori reducerii puterii motorulu şi, prin urmare, determină creşterea sau micşorarea impulsului elicei. În funcţie de modul de proiectare, mişcarea manetei de gaz poate fi proporţională sau nu cu puterea generată de motor. În cazul celor mai multe girocoptere, executarea cursei manetei de gaz până la jumătate (50%) generează 80-90% din puterea disponibilă a motorului.

  • Deriva (ampenajul vertical)

Iniţierea mişcărilor de comandă pentru derivă se face prin pedalele palonierului, prin intermediul unor tuburi rigide sau a unor cabluri. Sistemul de comandă este foarte asemănător celui de la , dar nu este similar, ca efecte, sistemului anti-cuplu al elicopterului.

Deriva se utilizează în timpul zborului pentru menţinerea direcţiei de zbor şi pentru compensarea cuplului motor. Similar altor derive, sensibilitatea şi eficacitatea derivei sunt direct proproţionale cu viteza aerului care o traversează. Astfel, majoritatea derivelor girocopterelor sunt amplasate în spatele fuselajului, în fluxul de aer generat de elicea cu propulsie. Această configuraţie sporeşte eficacitatea acestui sistem, având în vedere că elicea se roteşte rapid dar impune, în acelaşi timp, o mai mare amplitudine de deplasare pe verticală dacă motorul este încetinit sau oprit.

Sistemul de direcţie poate fi monobloc sau prins pe un ampenaj vertical.

  • Ampenajul orizontal

Majoritatea ampenajelor orizontale ale girocopterelor nu sunt mobile, nefiind culisabile în sus sau în jos. Astfel, rolul ampenajului orizontal nu este similar celor de la avioane, acesta fiind un simplu plan fix care are rolul de a spori stabilitatea la tangaj. Pe primele girocoptere existau ampenaje orizontale mobile, dar acestea nu erau folosite, prin culisare, decât pentru devierea fluxului de aer al elicei propulsive a motorului către elicea autoportantă în cadrul procesului de prelansare.

  • Controlul general al pasului (CGP)

Permite modificarea pasului fiecărei pale simultan şi nu se regăseşte decât pe girocopterele complexe. Dacă acest sistem este încorporat pe capul elicei, variaţia colectivă nu permite realizarea de decolări cu salt.

Prin intermediul CGP, se poate realiza controlul în zbor al vitezei de rotaţie a elicei ceea ce duce la creşterea performanţelor în momentul zborului de translaţie şi de aterizare.

De menţionat că un sistem CGP care are numai două poziţii nu permite controlul total, dar permite utilizarea unei poziţii pentru lansarea preliminară şi a celeilalte poziţii pentru zbor. Este un compromis care reduce sarcina pilotului prin simplificarea sistemului de comandă al elicei.

Instrumentele de bord

În general, indiferent de tipul aparatului de zbor, există anumite instrumente  de bord comune. Este vorba de instrumentele de zbor care oferă informaţii despre viteză, înălţime etc. Cu cât girocopterul este mai complex constructiv, cu atât numărul instrumentelor de bord creşte, alături de instrumentele de bază, cele ce dau informaţii despre zbor, adăugându-se şi aparatele motorului.

De remarcat că există girocoptere, construite artizanal, care pot fi complet lipsite de astfel de aparate de bord. Deşi zborul cu acestea este posibil, pilotul trebuie să fie suficient de experimentat pentru a putea aprecia vizual viteza de rotaţie a elicei de sustentaţie înainte de decolare şi de a aproxima în timpul zborului viteza de zbor după fileurile de aer.

  • Instrumentele de zbor

Anemometru – cunoscut, şi ca vitezometru, este un indicator al vitezei aerului. Cunoaşterea cu precizie a vitezei unui girocopter comparativ cu aerul este indispensabilă pentru pilotarea corectă a aparatului.

Altimetru –chiar şi pentru un pilot experimentat este foarte dificil să identifice cu precizie altitudinea în momentul în care aparatul se află la mai multe zeci de metri deasupra solului.

Instrumentele de zbor IFR – necesare pentru zborurile de noapte. Trebuie spus că în majoritatea ţărilor, girocopterele ulm sunt autorizate doar pentru zboruri la vedere (VFR). Există totuşi girocoptere echipate şi cu asemenea aparate de bord. Totuşi, este important de ştiut că indiferent de existenţa sau nu a restricţiilor de zbor IFR, majoritatea girocopterelor nu îndeplinesc condiţiile de stabiltate suficiente pentru zborul în IFR (doar cu ajutorul instrumentele, fără puncte de referinţă vizuale care să permită pilotului să îşi determine poziţia).

  • Instrumentele motorului

Pentru a fi exploatate în condiţii de siguranţă optime, motoarele sunt echipate cu senzori care transmit aparatelor montate la bordul aeronavei diferite informaţii: temperatura apei, temperatura cilindrilor, a uleiului, presiunea uleiului, temperatura gazelor de eşapament. Aceste instrumente furnizează indicaţii referitoare la parametrii motorului şi sunt utilizate în mod curent. Totuşi, girocopterele care utilizează motoare răcite cu aer au un număr mult mic de aparate.

Pentru a avea informaţii precise despre puterea furnizată de motor, pilotul are la dispoziţie instrumente ce indică viteza de rotaţie a elicei (exprimată în rotaţii pe minut) sau presiunea de admisie pentru girocopterele echipate cu o elice cu pas variabil care se roteşte cu o viteză constantă.

  • Tahometru elice

Cele mai multe girocoptere sunt echipate cu un tahometru ce indică numărul rotaţilor pe minut a elicei de sustentaţie. Deoarece pilotul nu poate acţiona asupra vitezei de rotaţie a elicei în timpul zborului, acest aparat este utilizat cu precădere în timpul fazei de decolare.

Anumite manevre impun cunoaşterea cu precizie a vitezei de rotaţie a elicei, de exemplu, pentru efectuarea unei decolări cu salt cu un girocopter cu o comandă generală cu pas. Pilotul trebuie să aibă informaţii precise despre energia elicei înainte de a iniţia o asemenea manevră. De altfel, prin utilizarea simultană a unui tahometru, prin urmărirea indicaţiilor furnizate la bordul aparatului, şi o comandă generală de pas (CGP), este posibilă o utilizare optimă a elicei prin rotirea acesteia la viteza minimă de rotaţie necesară manevrei vizate.

-Va urma-

Mesaje asemănătoare:

  1. Totul despre Girocopter- partea III
  2. Totul despre Girocopter- partea IV
  3. Totul despre Girocopter- partea II
  4. Serial: Totul despre Girocopter

Tag-uri: , , ,

Categorie:: Lectia de zbor

Autorul acestui articol: Sebi. Vezi profilul complet.

Lasă un comentariu




Dacă doriți o imagine atașată acestui comentariu, obțineți un gravatar.