Totul despre Girocopter- partea III

Girocopterul – prezentare generală, tipuri şi părţi componente

Girocopterul este, prin modul de proiectare, un aparat sigur, fiabil, uşor de pilotat şi care permite decolarea şi aterizarea de pe şi în spaţii restrânse. De asemenea, hangararea prezintă un avanataj cert faţă de alte tipuri de aeronave.

Simplitatea funcţională, dar care conferă o fiabilitate şi o siguranţă excepţionale, se datorează faptului că spre deosebire de o elice antrenată mecanic (elicopterul – în orice configuraţie normală de zbor şi girodina – în timpul zborului de translaţie), cele cu rotire liberă nu necesită sistemul anti-cuplu. Este şi motivul pentru care predominant vom întâlni girocoptere monorotor, deoarece un al doilea rotor (având palale cu rotire inversă) nu oferă nici un avantaj specific. Elicea girocopterului poate avea oricâte pale, dar iarăşi configuraţia optimă se opreşte la rotorul cu două (bipală) sau trei pale (tripală).

Propulsia girocopterului este asigurată cel mai adesea de un motor cu pistoane, în ultimii anii fiind dezvoltate şi propulsări pe bază de turbină, dar acestea sunt încă destul de rare. Propulsia girocopterului poate avea un caracter de tracţiune (autogirul) sau de propulsie, în funcţie de sensul de rotire al elicei (către partea din faţă sau din spate a aeronavei).

Primele autogiruri aveau caracter de tracţiune (fiind construite pe fuselajul unui avion căruia i se ataşa practic o elice autoportantă) care comporta în general o manvrabilitate mai bună, deriva regăsindu-se direct în fluxul de aer al elicei.

Comanda directă a elicei de sustentaţie (autoportante), descrisă anterior, invenţie aparţinând lui Juan de la Cierva a reprezentat unul dintre cei mai importanţi paşi tehnologici în cazul aparatelor de zbor cu elice autoportantă. Acest sistem a permis modificarea pasului general al palelor elicei (inovaţie care a condus la posibilitatea ca elicopterele să se ridice în echilibru) şi la crearea unei generaţi de girocoptere numite „sauteurs”, pasul general variabil în acest caz permiţând acestor aparate să decoleze pe verticală.

Indiferent de model, toate girocopterele includ câteva elemente fundamentale: un fuselaj, un bloc motopropulsor, o elice autoportantă, ampenaje coadă şi un tren de aterizare. Modele mai recente utilizează şi o aripă fixă, o formă evoluată a aripilor fixe de la primela autogiruri, care în combinaţie cu elicea conduc la realizarea unor viteze mai mari în zborul de translaţie.

În general, girocopterul include cinci elemente principale:

Fuselajul – este structura care permite asamblarea şi întreţinerea componentelor aeronavei. Acesta poate fi format din tuburi sudate sau tuburi montate cu şuruburi, interconecate prin plăci metalice, sau poate fi realizat din materiale compozite. Cel mai adesea se recurge la o combinaţie a acestor tehnologii. Fuselajele care oferă cel mai bun raport rezistenţă / greutate sunt cele formate din fibră de carbon sau tuburi sudate.

Grupul motopropulsor – Include motorul, accesoriile acestuia şi elicea care oferă  impulsul în lipsa căruia zborul pe orizontală nu ar fi posibil. În timpul zborului, motorul nu este conectat la elice. În schimb, la sol, printr-un cuplaj mecanic, motorul poate asigura forţa necesară pentru pornirea preliminară a elicei de sutentaţie. Cele mai multe girocoptere utilizează motoare cu pistoane într-o configuraţie de propulsie. Motorul determină rotirea unei elici (propulsive sau în regim de tractare) cu pas fix sau variabil, iar în cazul în care vorbim de un motor în doi timp sau un motor de automobil avionizat, dar care are multe turaţii, trebuie să amintim că acestea sunt prevăzute şi cu un reductor.

Elicea (elicea autoportantă) – generează forţa de portanţă permiţând în acelaşi timp pilotarea girocopterului. Elicea cu articulaţie şi cea cu balans sunt cele două tipuri de elice utilizate cel mai frecvent. Astfel, elicea cu balans, montată pe o articulaţie tip cardan, este în continuare sistemul cel mai des utilizat. Elicea complet articulată este utilizată uneori în combinaţie cu o comandă de pas general care permite modificartea simultană a pasului tuturor palelor şi realizarea de decolări cu salt.

Ampenajele- Ampenajele de coadă sunt necesare pentru stabilizarea mişcării de oscilaţie şi tangaj. Acestea îndeplinesc aceeaşi funcţie ca şi cele montate pe avioane. Sunt în număr de două: deriva verticală şi ampenajul orizontal. Importanaţa acestor elemente rezidă din faptul că, de exemplu, pe girocopterele cu propulsie prevăzute cu cabină complet închisă, stabilitatea pe orizontală este, în general, redusă deoarece cea mai mare parte a fuselajului este amplasată în faţa centrului de greutate. Poziţionarea derivei pe un girocopter este o chestiune extrem de delicată deoarece este limitată de mişcarea de basculare a elicei către spate (în anumite faze ale zborului), precum şi de suprafaţa de aşezare descrisă de trenul de aterizare. Este motivul pentru care unele girocoptere, mai evoluate, sunt prevăzute cu mai multe elemente de control şi stabilizatori verticali care măresc gradul de stabilitate în funcţie de regimul de zbor şi manevrele efectuate.

Trenul de aterizare – este dispozitivul care permite aparatului să ruleze pe sol. Necesitatea unui tren de aterizare este impus de faptul că, spre deosebire de elicoptere care decolează pe verticală şi pot folosi patine, de faptul că girocopterul are nevoie de un mic spaţiu de rulare, atât la decolare cât şi la aterizare, lucru valabil inclusiv în cazul girocopterelor care pot decola prin salt. Trenul de aterizare are trei roţi principale şi o roată spate, două dintre roţile principale fiind aşezate pe direcţia transversală, cea de a treia fiind situată pe direcţia longitudinală, în faţă, sub botul cabinei de comandă. A patra roată, de dimensiuni mai mici (sau înlocuită cu o patină) este fixată la capătul posterior al chilei, sub ampenaj.

În plus, după cum mai arătam, unele modele de girocopter includ şi un nou element:

Aripile fixe - Revenirea la aceste aripi fixe, redesenate, se datorează faptului că amplasarea lor pe fuselaj permite mărirea performanţelor şi a stabilităţii aparatului. La ultimele modele de girocoptere, aceste aripi fixe realizează inclusiv descărcarea completă a elicei în timpul zborului pe orizontală, fapt ce duce la îmbunătăţirea performanţelor (viteză mare pe orizontală asemenea avioanelor, dar posibilitatea decolării şi aterizării pe verticală).

În capitolul următor se va face o descriere mult mai amănunţită a acestor elemente.

-Va urma-

Incoming search terms:

• girocopter pret (130)
• elicea elicea (17)
• avantajele girocopterului fata de elicopter (1)
• cu girocopterul in salaj (1)
• gyrocopter pret euro (1)