Parapanta romaneasca: Trecut si prezent in istoria zborului liber- III

De Liviu Iovan;

Dupa  cum am spus in partea doua, asa cum viata a devenit agitata atat politic cat si economic de atunci pana in ziua de azi, si viata parapantismului romanesc a suferit o schimbare destul de semnificativa.“ Au aparut baietii cu bani”! Ca in toate mediile nu un lucru rau, normal intr-o economie de piata,  dar care a facut separatie intre baietii cu bani si “ mojici”.  Pana atunci daca ajungeai pe o panta si aveai o parapanta cat de cat care facea deliciul tuturor celor care stiau sa zboare, ea era  data cu placere si altora numai din bun simt si respect.  Acel respect a disparut insa.

Nu pot sa condamn acest lucru fiindca fara nici cel mai mic resentiment, cei care veneau cu noua generatie de zburatori nu aveau nimic comun cu parapanta, cu partea frumoasa a acestei dependente de zbor, ei veneau dintr-o alta lume: lumea banului, a intereselor comerciale, precum si satisfacerea unui moft. Au aparut dealerii de parapante, multi dintre ei vindeau parapante fara ca ei insasi sa cunoasca zborul cu parapanta.

Dar asta e… atunci au aparut primele fisuri si decalaje. La acest lucru au pus umarul toti cei care aveau interese .  Incepe un adevarat separatism intre cei care participa la asa zisele Campionate Nationale si concursuri FAI 2 si ceilalti care nu-si puteau permite o parapanta mai buna sau anumite taxe stabilite de catre organizatori, ba mai mult in prima perioada a timpului erau chemati multi la aceste competitii doar ca sa fie spectatori, si care zaceau saracii cate 8 -9 ore in arsita soarelui pana se indura vreun conducator de zbor sa inchida fereastra concursului pentru a-i lasa si pe ei sa zboare .   Timpul trece si dupa anii 2005 cativa mai indrazneti incerca sa iasa si in afara granitelor, obtinand rezultate modeste dar totusi semnificative pentru parapantismul romanesc .

Vali Popa pune la bataie toata puterea lui organizatorica si face in asa fel incat Cupa Fagarasului sa devina una din cele mai tari cupe ale Romaniei, intr-un mediu ostil, cu adevarat competitional, unde se fac remarcati cu adevarat zburatorii de munte.

Zorila Florin care traverseaza Fagarasul de la Balea si pana la Zarnesti mai avea putin si ajungea acasa. Tomy care ajunge la Brasov- o adevarata competitie Desi era destul de vechi in parapantismul muresan intra in competitii Donisan Alexandru, vin din urma Floricel (Agafiu Florian) Calu ( Calutiu Cornel de la Sibiu), Onet Sergiu tot de la Sibiu, un veteran al parapantismului sibian .

Se deschide o zona noua de zbor -Ranca o MECA  a  parapantismului romanesc, prin bunavointa lui Fane Popa (zis Stapanu). Aici, la primul CN, Zorila reuseste sa traverseze creasta muntilor Latoritei de la Vf Papusa pana la Brezoi 40 km dup ce  decolase printr-o masa noroasa care se afla la circa 100 de m inaltime fata de varf.

La o Cupa a Romaniei, cel mai tare trio de la acel moment face un tur de onoare al Parangului:  Zorila, Iany de la Timisoara si  Donisan.

Asa cum am mai spus Coji  ( Daniel Cojocaru ) si Cheveresan Marinel raman ani de -a randul organizatorii a doua competitii tari: Cupa Aradului, si Cupa Charlie Bravo (FAI 2). Incep sa se afirme baietii Croco(Jurca Valeriu), Gosea Vasile, Ady Toma  si inegalabilul participant dar vesnic facut “ praf “- Mircea Iorga. Imi scapa la acest moment numele unui parapantist aradean, bun si de suflet, din gasca aradenilor .

Nu trebuie uitat din acesta ecuatie indiscutabil cel care de -a lungul anilor a sponsorizat prin “ imbracare “ zburatorii romani, mai ales parapantistii:  Miki Barak si fiul lui, Radu Barak, nelipsiti de la nici o competitie de anvergura.  Aceasta minunata  familie este organizatoarea de multi ani a festivalului de zbor de la Miercurea Ciuc, de la sfarsitul lunii iunie a fiecarui an . Trebuie mentionat aparitia primului sistem competitional individual online de zbor in xc -Cupa Eagle de la Brasov, care are si ea vreo 3-4 editii .

Vreau sa fiu inteles: nu am nimic cu cei care zboara bine, nu am nimic impotriva celor care participa la competitii internationale, indiferent de rezultate. Am treaba cu cei care au “ nasul  pe sus”, sunt sportiv de multi ani am vazut multe in viata mea… dar cred ca  unul care a luat locul 100 la vreo etapa de CM sau CE, poate cat de cat sa-si coboare picioarele si la Cupa Rimetea, Cupa Clopotivei, Festivalul de zbor de la Borsec …unde si aia dau o bere , un ciolan cu fasole, din toata saracia lor, si poate de multe ori asteapta acest lucru de la voi pentru a-si putea oficializa si justifica activitatea in fata autoritatilor . Oare domnilor de ce nu puteti veni la o cupa mai mica, putin cu un calculator, un videoproiector, si sa va prezentati rezultatele, sa impartasiti din cunostiinele voastre competitionale si viitorilor competitor? Asta vreau de la voi, nu vreau sa donati parapante, nu vreau sa donati echipamentul care va prisoseste… fiindca oricum nu ati face-o, dar macar ajutati moral acest sport!

Inchei aceseste episoade rugandu-i pe cei carora am uitat sa le pun numele aici sa ma scuze …anii au trecut. Eu incerc sa fiu alaturi de cei multi, la cupele noastre de casa, unde oricand vei intalni prieteni si piloti cu care nu te-ai mai vazut. Seara oamenii mai canta, mai danseaza, mai fac glume unii pe seama celorlalti, si nu asteapta cu sufletul in gat  sa puna Ionut Rascanu rezultatele de la mansa dupa care sa inceapa contestatiile si alte neajunsuri, iar cand se trezesc e seara intuneric si la cort sau in camera. Nu am mai auzit un banc, o intamplare haioasa povestita seara, nu am mai vazut un foc de tabara sau o discutie amicala, tot ce am auzit este  DHV si GPS. Cred totusi in acceptiunea mea ca viata noastra trebuie sa iasa din cotidian, fiindca nu traim de 2 ori odata si se poate ca ea sa fie mai scurta sau mai lunga

Nu voi incheia acest capitol fara a vorbi despre un tanar care la acesta ora este la varsta de 19 -20 ani, parca un competitor de o valoare inestimabila:  Ciuhandu Daniel Alexandru, fiul lui Ciuhandu Alexandru, un veteran zburator de la Oradea.  Pe acest tanar il cunosc de cand avea 14 ani si l-am vazut zburand la Rimetea. Atunci tatal lui poate sa confirme: am spus, baiatul asta nu va avea rivali, iar acest lucru se dovedeste prin rezultatele de exceptie; la anul poate o sa auzim de prima familie aeronautica romana – Ciuhandu Alexandru tata, Ciuhandu Alexandru fiul, Tomy Coconea -ginere si cumnat, Ciuhandu Daniela- o zburatoare de viitor; la fel doamna Ciuhandu,  un inegalabil sofer de jeep si recuperator al familiei de la zbor. Acesti oameni minunati nu lipsesc niciodata de la nici o competitive si fac un efort extraordinar .

Am vazut la un moment dat pe pagina noastra a parapantistilor una dintre cele mai nastrusnice idei  -cum ca parapanta ar fi un “ hoby” numai pentru cei cu bani; chiar asa ati vrea unii dintre voi sa ajungem, sa cerem sa poti zbura numai cu parapante omologate DHV cu certificate de inmatriculare sau indentificare, cu rezerve balistice, cu cockpit de avion? Am mai vazut instructori care isi pun elevii sa faca gonflaje cu vario pe picior si imbracati ca niste cosmonauti.

Cu respect pentru toti parapantistii vechi, casati, dar cu inima mare, pentru cei care inca cred ca putem sa fim cum am fost, si pentru cei care vin si care vor intelege ceva din viata de zburator.

Incoming search terms:

• daniel alex ciuhandu (11)
• donisan alexandru parapantist (2)
• ciuhandu oradea parapanta (1)
• descopera ro cosmonauti au inima mai mica (1)
• o barca de pescari legase prietenie cu apa explicatie (1)
• popa vali parapanta (1)