Amelia Earnhart- partea I

M-am gândit să ne întoarcem puţin în trecut, să ne amintim de personalităţi care au marcat istoria. Dintre aviatoarele celebre ale lumii, cosiderăm că Amelia Earhart a fost cea mai temerară.

Avea 10 ani când a văzut primul aeroplan. O construcţie rudimentară din lemn şi pânză. Al doilea aeroplan l-a văzut cu ocazia expoziţiei din Toronto. Era unul din avioanele care luaseră parte la primul război mondial şi era folosti de foştii piloţi militari, care prin zborurile lor constituiau punctul de atrcţie şi eroii zilei.

Amelia Earhart, care de mică copilă simţea atracţia aerului, şi care dorea mereu să zboare, asistă cu o prietenă la zborurile şi exhibiţiile demonstraţiei aeriene, urmărind cu atenţie toate figurile executate sub bolta senină şi albastră a cerului. Ca să vadă mai bine se apropiaseră ceva mai mult de câmpul de zbor. La un moment dat, unul din avioane venea într-un picaj pronunţat spre ele. Prietena Ameliei fugi speriată, ea însă rămase nemişcată privind avionul ce pica spre ea. Despre ceea ce a simţit în acele momente spunea mai târziu : „Parcă simt şi acum senzaţia aceea înfiorătoare de frumuseţe şi frică care m-a cuprins în timp ce priveam picajul urmat de redresarea avionului deasupra mea. Degeaba îmi spunea raţiunea că dacă ar avea ceva avionul sau ar fi făcut pilotul o greşeală s-ar fi terminta odată cu ei şi cu mine. Nu înţelegeam atunci încă limbajul lui, cred însă că, trecând vertiginos deasuprea mea, micul avion roşu mi-a şoptit ceva mie”.

De atunci dragostea ei pentru zbor şi pentru maşinile de zburat a crescut mereu, devenind o adevărată pasiune.

Amelia s-a înscris la Universitatea Columbia din New York la medicină şi a şi început cursurile şi lucrările de disecţie, dar dragostea ei pentru avioane şi chemarea aerului – microbul cu care se spune că te naşti – au făcut-o să-şi întrerupă studiile.

Găsindu-se în California, într-o vacanţă de vară, unde avea loc o întâlnire a mai multor aviatori, Amelia a rugat pe rând pe mai multi piloţi să o ia şi pe ea într-un zbor dar abia unul, Frank Hawks, i-a făcut botezul aerului. Primul zbor a fost hotărâtor pentru cariera ei.

Mama ei, văzând cât tânjeşte după zbor, a ajutat-o să facă şcoala de pilotaj şi să aibă avionul ei. Acest avion era cumpărat de ocazie, dar ea a fost fericită că l-a putut obţine.

Iubind zborul, s-a antrenat mereu, iar dupa aproximativ un an a executat primul raid de la Long Beach la Pasadena pe o distanţă de aporoximativ 60 km.

Câţiva ani Ameila a zburat cât a putut şi când a putut.

Într-o zi la serviciul unde lucra i s-a dat un telefon deosebit. A fost întrebată dacă vrea să ia parte, ca pasageră, la un zbor periculos peste oceanul Atlantic. N-a ezitat nici o clipă, a răspuns imediat afirmativ.

Condiţiile stipulau ca pasagera să aibă brevetul de pilot, să fie o femeie cu o cultură mai deosebită şi, în limita posibilului, prezentabilă şi tânără.

După cum stabiliseră la telefon, Amelia Earhart s-a prezentat, nu fără strângere de inimă, la New York, la cei care urmau să hotărască acceptarea ei. Îşi prezentă brevetul de pilot care era şi primul acordat în America unei femei şi le comunică că are la activul ei câteva sute de ore de zbor pe avioane de turism. După ce a stat de vorbă cu Amelia, juriul i-a trimis la Boston unde locuia, comunicarea acceptării sale pentru zborul proiectat.

Preparativele şi pregătirea hidroavionului „Friendship” au durat săptămâni întregi timp în care aşteptarea a fost mult mai grea decât zborul.

Când toată pregătirea a fost terminată au trebuit să aştepte din nou o ameliorare a condiţiilor atmosferice.

În sfârşit au reuşit să decoleze, să execute zborul peste Atlantic fără emoţii, echipajul fiind format din Stulz pilor prim, Gordon navigator şi Amelia ca pasageră. Ea a fost prima femeie care a traversat Atlanticul în zbor.

Acest zbor a fost prima ocazie în care a fost cunoscută ca femeie curjoasă şi pasionată pentru zbor. Raidul transatlantic i-a adus Ameliei Eardhart şi ceva mai important, faptul că acela care i-a telefonat în legătura cu zborul proiectat, George Palmer Putman, a cerut-o în căsătorie iar în 1931 s-au căsătorit.

Şi după ce s-a căsătorit Amelia a zburat mai mult tot singură, dar pregătirile diferitelor zboruri, sub toate formele, le făceau împreună.

Din Anglia, Amelia a cumprat şi a adus acasă o avionetă cu care s-a hotărât să facă propagandă pentru aviaţie, mai ales în cercul femeilor tinere.

În anul 1929 a avut loc un concurs de zbor transcontinental organizat, cu plecare din Cleveland numai pentru femei, primul de acet gen. Pentru acest concurs Amelia şi-a schimbat avioneta cu un avion „Lockheed-Vega” cu motor de 500 CP, cumpărat din a treia mână dar de care era încântată încă după primul zbor efectuat. Totuşi se hotărî să facă un zbor de la New York unde cumpărase avionul la fabrica Lockheed în California, pentru a-i face o revizie generală în vederea concursului.

La această fabrică Amelia a cunoscut pe celebrul avioator de mai târziu, Wiley Post care, pe atunci, era doar unul din piloţii de încercare aş fabricii.

El a încercat şi avionul Ameliei dar la aterizare s-a exprimat că încă nu mai zburase cu un asemenea fier vechi. Faptul că Amelia traversase în zbor continentul american cu acest avion era o garanţie că este un pilot bun. Impresionată de zborul efectuat de ea, cu un avion despre care specialistul lor s-a exprimat aşa rău,  direcţiunea fabricii i-a dat în locul „fierului vechi” un avion nou.

Biliografie: Constantin C. Gheorghiu, Îndrăgostitele aerului

- Va urma-

Incoming search terms:

• Amelia Earhart a fost (1)
• amelia earhart prima femeie aviatoare (1)
• CINE A FOST AMELIA EARHAET (1)
• prima femeie aviator din lume care a traversat atlanticul (1)
• primul femeie aviator peste atlantic (1)
• youtube femei aviatiei (1)